Vara la Caraş

Spre sfârşitul celui de-al doilea război mondial în satul Giurgiova locuia o familie de ţărani care aveau  doi gemeni un băiat şi o fetiţă pe care îi chema Florin şi Maria.
    Aceştia erau de fapt Ling şi Maria copii lui Scoadreas Scareas şi Domniţa Cristy veniţi întruna prin Steaua Iubirii.
    Copii fiind foarte cuminţi se jucau prin sat cu copii vecinilor şi mergeau la şcoală în satele vecine.
     Scoadreas Scareas a trăit în haos şi pe Lia a ţinut-o în paradis.Ocrotind-o şi  crescând-o el.
      Pe Lia bebeluşă o hrănea  cu o sticlă de lapte din cristal prin al cărei biberon roşu  în loc de lapte curgea iubire.
      Era vară şi copii ieşiseră la scăldat în râul Caraş cu copii vecinilor.
      De-o parte şi de alta a râului până la deal oamenii au cultivat porumb,orz şi grâu.Pe deal părinţii celor doi copii aveau sălaş cu pomi fructiferi şi viţă de vie.

       Copii au ajuns în grabă la râul cu o bucurie imensă şi imediat băieţii după ce au pus lăcuste în cîrligele undiţelor de alun au început să pescuiască desculţi cu picioarele în apa rece a râului Caraş.
       Un şarpe de apă se unduia printre pietrele râului căutând o cale înspe linişte şi soarele dogoritor de afară.Unul din copii îl zări şi-l alungă aruncând cu pietre în apă.
       Ghiţă fiul lui Manciu îl intrebă pe Sorin:
          -Trage azi peştele fiindcă eu am scăpat un clean şi un scobar?
           -Eu am prins o mreană dar cu mâna accidental şi cu undiţa din greşeală o broască aproape de tufele cu papură.
           - Bine!Hai să lăsăm pescuitul si să facem o baie că e prea cald.
           -Ura!Ura!Haide! şi copii se aruncară în apă.
      Copii erau săraci şi la bâtele de alun aveau aţă de care era legat un ac subsţire îndoit în formă de cârlig.
       Fetele mai ruşinoase îşi formaseră un grup aparte şi râdeau de trăznăile băieţilor în timp ce se jucau cu păpuşi de porumb verde.
       Sanda mai năzdrăvană si-a adus de acasă covata de lemn  încercând să se care în ea purtată de ape.
       Băieţii  au strâns lemne uscate şi mai spre prânz au încins un foc de tabără pe malul râului pe jarul căruia au prăjit porumb înfipt în ţăruşi de salcă.
        Fetele se scăldau în rochii de vară discutând vrute şi nevrute:
        Oana:-Ştiţi că am făcut primul meu tort de ziua de naştere a tatălui meu?
                  -Bineânţeles că împreună cu mama.


       Ilinca:- Şi eu dintr-un material mi-am făcut o rochiţă fiindcă vreau să devin croitoreasă.
   Între timp s-a copt porumbul şi copii  obosiţi de zburdat s-au pus cu poftă pe mâncat glumind şi dându-şi porecle unul altuia.
   Era pe la sfârşitul lui august şi saptamâna viitoare trebuia să meargă la sălaş la cules de mere pentru ţuică.
    După ce au petrecut o zi de duminică la scaldat s-au întors acasă pregătiţi fiecare pentru o nouă săptămână de muncă în gospodărie.
    Înainte de culcare Maria i-a spus fratelui o poveste fiind rândul ei în acea seară.
     Locul lor de scaldă era situat foarte aproape de şosea şi înspre sălaş apa trebuia trecută cu căruţa.
     Ziua de luni urma să fie foarte grea pentru Florin care trebuia să păzească împreună cu tatăl său oile.
      Pe la ora şase cei doi au plecat  cu oile la păscut.
      În  drum spre deal Florin începu să cânte din fluier şi atunci puritatea a născut pădurea şi păsările văzduhului făcând ca toate vietăţile să-i strige pe el şi sora sa pe nume.Cerul imens şi senin parcă râdea privindu-i.
       Maria s-a dus cu mama ei Doina să spele covoarele la râu şi floarea pe care a atins-o a devenit ea.
       Domnul şi Sfânta Fecioară le trimitea în fiecare dimineaţă păsări din Rai să le cânte în fereastră.
        La râu mai erau nişte fete desculţe care treceau apa cu două coşuri de porumb.Din apă ţâsnea spre cer muzica surâsului lor prefăcând piatra în poezie.
         În timp ce-şi ajuta mama să spele covoarele Maria a zărit zburând peste  câmp doi fazani şi când a terminat de spălat sa dus acolo.În timp ce alerga prin iarbă din faţa ei în loc de fazani au ieşit doua păsări de un roşu aprins care i-au spus că mama lor este Pasărea Iubirii.
        Florin şi tatăl său încă nu ajunsesră de la stână când ele sau întors acasă.
        Doina  pusese nişte porumb la fiert şi se apucase să coacă nişte plăcinte cu mere.
        În sat la cămin un flăcău din sat pe nume Dorin îşi serba majoratul şi îi invitase şi pe membrii familiei Dumitru la petrecere.
       În seara aceea era rândul lui Florin să-i spună o poveste Mariei şi atunci acesta i-a spus una pe care o auzise de la tatăl său la stână.
       A început să-i povestească despre iubirea a doi copii de păstori care au fost împuşcaţi în timp ce încercau să treacă graniţa la sârbi deoarece stăpânirea de atunci s-a opus iubirii dintre cei doi.
       Mâine zi Forin avea o zi liberă şi se hotărâse să meargă cu tatăl său la vânătoare de mistreţi şi fazani împreună cu nişte vecini mai înstăriţi care aveau ogari de rasă.


     Se strânseseră în jur de opt persoane plus măcelarul care împărţea vânatul.
      Tatăl lui a prins un pui de căprioara pe care l-a împărţit în jumătate cu vecinul.
      Pădurea parcă se îmbrăcase toată în inocenţa lui Florin şi a puiului de ciută.
      Odată întorşi acasă Doina îi puse lui Andrei rachiu în pahar şi lui Florin sirop de compot de jordoline.
      Duminica viitoare avea să fie ultima zi de scaldă din an.
      Pe la ora două după prânz  copii se sdunaseră şi se îndreptară înspre Caraş auzind că la baie fiind duminică veniseră şi copii din Secăşeni.
      În ţarină zăriseră un grup de copii jucându-se fotbal desculţi în iarbă.
      Ajuns la râu Florin începuse să se tăvălească în iarba de lângă salcă.
       Fetele  ţinându-se de nas cu o mână săreau în apă în picioare distrându-se de minune în vreme ce Florin cu nişte prieteni se jucau prinsa în apă.
       După câteva ore de baie ieşiseră pe mal să se usuce  pe pătură la soare.Atunci trecea pe şoseaua de lângă râu un convoi al armatei întors de la poligonul de trageri ce mergea la Reşiţa la unitatea militară.
       Singurul tanc din convoi sa desprins din coloană şi se întrepta spre copii deoarece tanchistul din cauza unei emoţii puternice făcuse o comoţie.
       Inima Divină din copii zărind pericolul îi spuse obicetului paradislui din fierul tancului care era o perlă să evite copii la care acesta îi răspunse:
            -Trebuie să înaintez!
     Iubirea:-De ce?
            -Fiindcă e război!
      Atunci Inima Divină  a scos obiectul din tanc prefăcând Pământul în paradis.
      În Paradisul Iubirii toţi au devenit îngeri pe malul Caraşului care se termina la gurile dorului.
      În Eden creşteau inimioare de iubire în care dormeau câte doi gemeni,un crai şi o crăiasă.Copii locuiau acolo în Inima Divină.
       Aici obiectele şi vietăţile paradisului erau crai şi crăiese.Te puteai însura chiar şi cu paradisul.
       Puteai locui şi în egalitate fiind acolo un paradis plin de copii.
       Astfel toţi au ajuns în Rai şi războiul a luat sfârşit.