După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 3
...la filarmonica loco! A furnizat-o nebănuit un sud-coreean. Sexagenaru` Ryu Seokwon. Cândva clarinetist, acuma dirijor. Și ce dirijor! Nu puțini am văzut la pupitru, dar el m-a fascinat nesperat. M-a acaparat de nici n-am mișcat. M-a-nnebunit, m-a uimit și m-a cucerit. A condus ”Din lumea nouă” fără partitură. Nefiind legat de foi cu privirea, s-a concentrat pe orchestră total, ideal. Cu dezinvoltură. Cu dăruire. Și pricepere de invidiat. Minuțios peste poate. Având notele-n cap rânduite la fix, a nuanțat cel puțin la fel ca Antonin Leopold Dvořák. Al ei făurar dovedit cu har. Întreaga simfonie curgând minunat. Grandios, armonios, impecabil, maiestuos. Precis, cald și viguros. Antologic mai c-aș zice, pentru instrumentiști. Care, parcă vrăjiți de oaspele oriental, s-au arătat pe de-a-ntregu` vrednici de dânsu`. De uralele sălii, îndelungate. Și s-au bucurat fățiș de rezultatu` neașteptat...
Citește mai mult: Muzica zilelor noastre | Surpriză răsăriteană...
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
Actoru`. De teatru și film. Gazetaru`. Tineretului, apropiat, cu entuziasm dedicat. Director eficient de la o vreme. În deplină formă și activ din plin. Umblând vioi prin țară cu spectacole apreciate necontenit. Pe care-mi place să-l văd adesea pe scenă. Și să mă bucur real când îl întâlnesc...
Nebănuit, mi-a făcut în ăst Mărțișor un cadou. Cu dedicație, binevenit. Ce m-a ispitit. Și câteva ceasuri m-a ținut lipit. D-ale sale pagini. Demne de cetit cum n-am bănuit. Adică, o carte. Închinată lui, cred eu, cuvenit. Prilej să-mi reamintesc multe din biografia-i. Din activitatea îmbelșugată dusă pân` acu`. Doina Papp (și dânsa știută de mine din Radio) întocmind opu` cu de toate. Și nu degeaba numit ”Reconstituirea unei vieți”. Pentru că, în fond, de la Pintilie și pelicula sa interzisă de comuniștii nătângi îi vine titlul. Nici că se poate mai nimerit...
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 4
La Biblioteca Județeană ”Dinicu Golescu”, de la Pitești. Într-o conferință publică susținută de proful universitar dr. Bogdan Costin Murgescu. Istoric de meserie, nepot al economistului diplomat Costin Ion Murgescu (fost director al Institutului de Economie Mondială, din Capitală). Căruia-i calcă pe urme, abordând istoria prin prisma economiei preponderent. Lucru constatat și cu acest prilej, când afirmațiile și explicațiile inerente fură însoțite de elemente statistice. Prognoza, chiar pe termen scurt a evoluțiilor naționale și internaționale, bazându-se pe date economice și pe evaluări sociologice utile și pertinente neîndoios.
Universitaru` bucureștean este și președintele în exercițiu al Societății de Științe Istorice din România și n-a uitat să reamintească celor din sală despre activitatea acesteia. A dialogat și-a răspuns atâtor întrebări iscate inevitabil de actualitatea temei puse în dezbatere.
Citește mai mult: Eveniment cultural | Actualitate-n dezbatere
- Detalii
- Scris de: Magda Lungu
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 3
Romeo Ioan Roșiianu grăit-a:
”Într-o vreme evident improprie visului și poeziei, în care centrul de greutate al existenței s-a mutat - de o vreme, o jumătate de vreme, ca-n Biblie – strict pe latura materială a ființării, a mai investi în Cuvânt, a-ți mai pune sufletul pe tavă pare un demers sinucigaș, unul menit realmente eșecului.
Traversăm zile grele pe această trecere pietonală ce duce nicăieri și niciunde, mașina de lux, vila pompoasă sau contul gras având mai mult magnetism decât nemuritoarea carte. A invita pe cineva la lectură, a oferi o carte pare gest desuet pentru o gloată îndobitocită. În atari condiții tentația renunțării e mare, însă liniștirea vine din faptul că puțini sunt cei aleși, că puțini sunt cei care au influențat cu adevărat mersul lumii, (pre)facerea acesteia.
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
Pianu` călătorește, prin orașe poposește, mii de note tălmăcește, oare cine-l mânuiește, unanim ne cucerește?...
Unu` și același Horia Mihail, de la Radio. De nouă ani arătându-se lumii în varii ipostaze solistice. În primăvara aceasta optând pentru clasicismu` vienez. Mai exact, pentru Haydn, Mozart și Beethoven. Dintr-ale căror partituri alese trei. Sonate, desigur. Prilej ca să-și dovedească iarăși virtuozitatea. Puterea de nuanțare. Expresivitatea. Trăirea interioară. Capacitatea de memorare uimitoare și de redare fără cusur a ceea ce înaintașii vrednici așternut-au pe portativ. Comuniunea totală și fructuoasă cu instrumentu`. Pe care-l face tovarăș de drum și de nobilă muncă într-ale muzicii nemuritoare. Spre certă desfătare a celor de prin săli...
Citește mai mult: Muzica zilelor noastre | Catharsis peste veac
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
Înfățișând un om și-a sa pasiune. Viața și cariera. Munca perseverentă pentru performanță. Pornind de la satu` natal din nordu` Sucevei. De la familie, copilărie și traiu` rural pe ăle meleaguri, în veacu` trecut. Continuând cu anii de școală firești, dedicați cu osârdie notelor din portative. Îndeosebi instrumentului ajuns unealtă de lucru. Colegii, profesorii, nu lipsesc nici ei. Orchestre, concerte, turnee. evenimente și întâmplări. Nici chiar extrasele de presă, destule la număr. Toate având de-a face cu muzicianul astăzi ieșean Petrea Gîscă. Cornist cunoscut și apreciat pentru pricepere și străduință. Cadru universitar, da` și autor de cărți. Printre ele, și asta* de-acum. În care povestește atâtea. Fără pretenții literare, da` cu sinceritate și seninătate. Prefața, cu mult mai inspirată decât aste rânduri de întâmpinare. Din păcate, corectura deficitară. Neoprindu-mă însă a ceti curios cele scrise de el. Vajnic suflător, activ slujitor pe tărâm sonor. Care cântă încă prin tot locu-n țară...
Citește mai mult: Cartea zilelor noastre | Autobiografie de suflător
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 3
Au stat de vorbă cu ani în urmă. Au înregistrat aceste discuții, de comun acord. Iar acum a ieșit pe piață o carte cu ele. A muncit la transcriere sârguincios Elena Vijulie. A semnat-o, firesc, Stelian Tănase. A publicat-o, util, Editura ”Corint”. Au prezentat-o la Pitești universitaru` Mircea Bârsilă, poeta Denisa Popescu, sociologu` Tavi Sachelarie (directorul instituției gazdă, Biblioteca ”Dinicu Golescu”). S-a vorbit îndelung despre opul în cauză, fiind, neîndoios, unu` ce merită masiv interes. Și se bucură de el, număru` mare de cumpărători de diverse vârste vădind acest fapt îmbucurător. Căci e, cu siguranță, o mărturie de preț pentru istoria țării din veacu` trecut. Ce vine să corecteze anomaliile comuniste imunde, mistificatoare...
Stelian nu e doar un condei, constatai. Ci și-un abil promotor. Că-și înfățișă ademenitor, calm, convingător munca de pe foi. Încât aș fi vrut să mai zăbovească-ntre noi glăsuind.
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 3
Cu noua carte sub braț. ”În lume nu-s mai multe Românii” intitulată isteț. Apud Victor Tulbure (zic bine?). Radu explicând hâtru care-i sunt temeiurile. Motivele demersului său auctorial. Personajele publice determinante în satira sa iscusită, subtilă. Mustind de maliție inteligentă și justificată. De sprinteneala-n cuvânt și de adevăr. Temerară cumva și utilă enorm. Întru evaluarea stării de lucruri și-a minților luminare că tare-i nevoie de așa ceva în clipa de față...
Volumu` cuprinde texte rostite-n televizor cam un an întreg. Despre ”analfamentarii” noștri de azi și ”perlele” ades slobozite de dânșii din gură. Nătâng, jenant, strigător la cer pentru cei care nu disprețuiesc gramatica și cultura. Limba română și elocința. Care citesc încă seară după seară și muncesc onest. Rușinos pentru țara asta în veacul prezent. Ceva de tot râsu`, pe la suprafață, o dramă, în fond, îngrijorătoare. Și distrugătoare fără doar și poate...
Citește mai mult: Eveniment cultural | Paraschivescu, la Pitești
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 3
Grigore, un român fierar. În atelieru` lui din neam în neam. Peter, unu` de peste graniță, ungur. Ivan, un altu` din est. Rus, adicătelea. Matilda, zdrahon de muiere. Nevastă de fierar, evident. Soață cu Grigore. Personaje, toți. Într-o adaptare super. Foarte tare. Horațiu a creat-o și tot el a montat-o. La Râmnicu Vâlcea și la București. Dup-o comedie din țară vecină. ”Fierarii” numită, acuma, la noi. Miloš Nikolić, autor balcanic. Un octogenar venit pe lume în Kosovo. Adecvat croită, strașnic izbutită. Savuroasă foc. Fincă oamenii aceștia se strâng pân` la urmă la român acasă. Stau și beau la masă și află haios că fiecare-n parte a făcut un copil băiat cu nevasta celuilalt. În timp de război, pe front socotiți. O încurcătură se iscă pe loc, spiritele se aprind. Orgoliile se precipită și ”încornorații” se iau la harță un pic. Da-i potolește Matilda autoritar. Povestea sfârșind parcă sub acea lozincă de odinioară: ”proletari din toate țările, uniți-vă!”. Cu zeamă de prună că e a mai bună...
- Detalii
- Scris de: DN
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
Pe 12 martie 2000, într-un act istoric fără precedent, Papa Ioan Paul al II-lea a cerut iertare pentru păcatele comise de Biserica Catolică de-a lungul existenţei sale milenare.
În cursul unei ceremonii organizate special pentru acest eveniment, şase cardinali au enumerat, pe rînd, păcatele de care se face vinovată Biserica, pentru fiecare dintre ele Suveranul Pontif cerînd iertare lui Dumnezeu.
Cardinalul german Joseph Ratzinger, reprezentantul congregaţiei pentru doctrina credinţei, l-a invitat pe Papă şi pe cei zece mii de prelaţi şi pelerini adunaţi în catedrala Sfîntul Petru să mărturisească "greşelile comise în serviciul adevărului", amintind în acest sens de "metodele neevanghelice" la care au recurs creştinii în special în timpul Cruciadelor sau în epoca Inchiziţiei.
Ioan Paul al II-lea s-a adresat divinităţii, recunoscînd că "în anumite perioade ale istoriei, creştinii au recurs adesea la metodele intoleranţei, pătînd faţa Bisericii". Papa a cerut "cu tărie" iertarea lui Dumnezeu pentru faptul că creştinii "au fost în tabere adverse şi sînt divizaţi", că "s-au condamnat reciproc" prin excomunicări reciproce în perioada marilor schisme şi că "au luptat unii împotriva celorlalţi".