După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
- Detalii
- Scris de: Ioan Romeo Roşiianu
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 3
Văzut iniţial ca un adevărat act intim, momentul creaţiei a ajuns unul care dă dependenţă acum, se face-n văzul lumii, reţelele sociale fiind cele care preiau suferinţa de altădată a hârtiei, cea despre care se spune mereu că suportă multe, prea multe aş întări.
Spaţiul public literar este realmente bombardat astăzi de părerile unor autointitulaţi lideri de grup, te miri cine emiţând păreri şi dând sfaturi şi îndrumări celor încă neiniţiaţi.
Oricine are câţiva bani în buzunar îşi adună numele pe coperta unei cărţi, tirajele volumelor sunt aproape confidenţiale şi ne trezim faţă-n faţă cu autori obscuri, dar împăunaţi, cu CV-uri pompoase şi premii cu duiumul, obţinute pe la manifestări de gaşcă, în care unii îi gratulează pe alţii, apoi schimbă rolurile între ei.
Ei bine, într-un asemenea context iniţiativa confraţilor Ciprian Chirvasiu, Dan Ioan Marta şi Cornel Octavian Rodeanu sună promiţător, iar naşterea acestei antologii nu face decât să întărească speranţa şi faptul că eu personal investesc cu încredere proiectul la naşterea căruia am luat parte, în data de 3 februarie 2018.
Citește mai mult: „Ateliere în paragină” - din anticamera creaţiei zicere
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
Ajuns anul acesta la a treizeci si șasea ediție. Desfășurat, săptămâna trecută, la Topoloveni, Câmpulung-Muscel, Curtea de Argeș, Pitești. Participante, opt ansambluri din șapte țări: Turcia, Bulgaria (două), România, Moldova, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Macedonia de Nord. Muzică și dansuri populare de pe câteva meleaguri cu tradiții neștirbite-n domeniu. Desigur, costume felurite, în varii culori si modele. Preponderent, artiști tineri plini de energie și iuți în mișcări. Motive sonore specifice și ritmuri diverse încărcate de vibrație molipsitoare. Poate nu atât de spectaculos ca altădată, însă iară prilej potrivit de-nfrățire între etnii și culturi. În folosu` bunei conviețuiri și-al spiritualității universale neîndoios...
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 3
Dibaci lucrători cu orchestra, vădit. Deoarece experiența nu le lipsește. Ci le folosește accentuat. Pricepere au evident. Dăruire, trăire, elan, nu mai zic. Făcând dezinvolt instrumentiștii să stăruiască și partituri alese să tălmăcească eficient. Într-un categoric câștig permanent...
Pascal Lacombe este din Hexagon. Suflător, compozitor, profesor și dirijor. E ferm la pupitru, econom în gesturi. Apt a construi sonor potrivit, cu echipa. Încât publicu`, la sfârșit, să se arate clar mulțumit. Și s-aplaude însuflețit ceea ce s-audă i-a fost oferit. Bizet, de exemplu, nici că se poate mai nimerit. Pentru noi, românii, cert binevenit...
La rându-i polivalent, neamțu` Walter Hilgers idem se arată. Vrednic foc la pult, comunicativ și prietenos. Are prestanță și cutezanță. Finețe și tinerețe încă pe scenă. Știe muzică din plin, izbutind pregnant în efortu` său. Dirijează des și cu randament filarmonicile din patria noastră. La Ploiești, figurând în schemă pe post onorific de șef, meritat...
Prin prezența lor pe plai mioritic, punți de comunicare și de apropiere apar între culturi. Fie ca ele să dureze-ndelung și benefic mereu. Nevoia de universalitate sporind apăsat. Oriunde, oricând, fără-ndoială vital...
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
Răzvan Victor Dragnea. De la Capitală, la vreo treizeci și. Universitar tot mai cunoscut. Și recunoscut pentru munca sa la claviatură. Având recitaluri și concerte dese pe la filarmonici. Deplin meritat și justificat. Forța și viteza, atuuri vădit. Tușeu apăsat, viguros, pregnant. Degete sprințare, iuțeală-n mișcare. Cutezanță, siguranță și randament consistent...
Mereu mă uimește cum îi tălmăcește pe mulți dintre grei. Fără partitură, cu dezinvoltură. Cu intensitate și velocitate revărsând spre noi sunete șuvoi. Meșter așezate, la fix închegate. În varii lucrări de dificultate. Oferite nouă de tânăru` prof, fățiș cu trăire și cu dăruire. Cu vocație clară de vrednic solist, riguros notist, dibaci pianist...
L-am bănuit, cu temei, de talent. L-am urmărit permanent și azi sunt convins de lucrul acest`. Voi continua, cu convingerea că are-a cânta ani îndelungați. Iară pe studenți, multe-a-i învăța și a-i promova p-ăia talentați...
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 3
Prin iulie vecin, Nordu` coborî, ferice, la Sud. Și Copenhaga, la București. Grație Orchestrei Naționale de Tineret a Danemarcei. Adică, în original, Det Danske ungdomsensemble. Prescurtat, la fel ca-n titlu. Venită să cânte la Ateneu, pentru prima oară. În cel strașnic festival estival rostuit cu succes de Lanto Communication. Un promotor cultural serios și ingenios. Fincă se zbate și aduce mereu trupe de pretutindeni. Precum acest tânăr colectiv danez, cu partituri felurite purtând semnături diferite. Ce l-a cântat excelent pe Beethoven, de exemplu. Apoi, pe Sibelius, Nielsen și Grieg, ca să amintesc doar câțiva dintre ăi cunoscuți. Da` simpatia și-a atras-o imens dând glas unor lucrări românești. Un concert actual semnat de Sebastian Androne-Nakanishi, de pildă. Creație modernă, experimentală și spectaculoasă vădit. Ce-a dat prilej unui flautist rădăuțean să-și arate îndemânarea de suflător. Ștefan Diaconu, pe nume. Și el încă tânăr, da` promițător la fel ca Sebastian. Japonez acesta din urmă, în buletin, prin căsătorie. L-am cunoscut, era printre noi, am vorbit și i-am sugerat și niște jazz simfonic pe viitor. Sigur fiind că va izbuti la superlativ...
Citește mai mult: Muzica zilelor noastre | În premieră, DUEN...
- Detalii
- Scris de: Marina Manastîrlî
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 3
Faimoasa expresie "sabia lui Damocles" provine de la o morală străveche popularizată de filosoful roman Cicero în carte sa "Disputele lui Tusculan", scrisă în anul 45 î.Hr.
Versiunea lui Cicero îl are în centrul istoriei pe Dionisie al II-lea, rege tiran, care a domnit peste oraşul sicilian Syracuse, în timpul secolelor V-IV î.Hr. Deşi era bogat şi puternic, Dionisie a fost nefericit. Domnia sa i-a adus mulţi duşmani, iar el era chinuit de teama că va fi asasinat. Frica lui era atât de profundă încât dormea într-o cameră înconjurată de un şanţ, iar încredere avea numai în fiicele sale pe care le lăsa să-i radă barba cu un brici.
Cicero spunea că nemulţumirea regelui a ajuns la urechile unui linguşitor de la curte numit Damocles. Acesta l-a asaltat pe rege cu multiple complimente şi a remarcat cât de fericit trebuie să fie acesta, la care Dionisie i-a răspuns enervat: "Ai vrea tu oare să guşti din aşa viaţă şi să încerci din norocul meu?”, Damocle a fost de acord şi Dionisie l-a aşezat pe o canapea aurită şi i-a adus câţiva servitori să-l slujească.
- Detalii
- Scris de: Dr. Augustin Ostace
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
Marţi, 20 August 2019, în prezenţa unei asistenţe numeroase, a avut loc la sediul ASTRA Năsăud, (Preşedinte pe judeţ, Prof. I. Seni, Preşedinte pe oraş, Economist F. Pleş), o bogată manifestare culturală, cu prezentări de evenimente istorice (prin Colonel în Rezervă A. Cordovan – Bistriţa şi Colonel în Rezervă – I. Boţan, Consilier al Primăriei oraşului Năsăud, despre Actul Marii Uniri de la 1918, şi consecinţele sale pentru Transilvania şi România Mare), urmată de exemplificări de evenimente universitare în comunităţile istorice de peste Prut (prin delegaţia din Basarabia condusă de Decanul Facultăţii din Cahul, Prof. Univ. I Axente şi Prof Univ. A. Bălan), şi, poate nu în cele de pe urmă, the last but not the least, o prelansare de carte, despre Adrian Păunescu, prin Dr. Augustin Ostace – Germania, în vederea dezvelirii bustului poetului la data de 12 Septembrie 2019, chiar lângă sediul ASTRA de la Casa de Cultură „L. Rebreanu"!
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 3
Era-ntr-o vineri, zi de august, când pruncu` Gheorghe, alintat Jurjac, păși-n viața pământeană. La Liveni-Vârnav, în nordu` nostru moldav. Ca fală s-aducă imens nu doar părinților săi Maria, Costache, ci neamului tot românesc. Țării și lumii întregi. Prin notele așternute cu har pe portative intrate-n tezauru` spiritual mondial...
Enescu, el fiind acela, ajuns-a faimos și nemuritor, chiar dacă la Ceruri s-a dus de peste șase decenii. Lăsând în urma-i semn vrednic și peren că n-a trăit printre oameni degeaba. Ci a slujit muzica demn, devotat, minunat. Făcând din ea balsam pentru suflet. Înmiresmat, pur, nesecat. Cuvine-se deci a aminti de îndat` că se împlinește un veac și ceva de la nașterea sa, în anu` de grație 1881. Îl slăvim nestrămutat că ni-i falnic unicat. La București și Sinaia, concurs, festival, anual, în ăst nobil scop. Cu nelipsiți soliști, dirijori, renumiți. Diverse orchestre, d-le mari și tari. Și-l cinstim cotidian ascultând neapărat, cânturile-i nestemat...
- Detalii
- Scris de: Melia Cerchez Marin
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 3
Sau pe româneşte, despre şefie. E greu sǎ fii şef…Ştiţi cǎ toţi şefii au fost odatǎ oameni? Da...
Vǎ daţi seama cǎ nu le-a fost uşor sǎ ia forma pe care o au acum. Au urcat panta abruptǎ a afirmǎrii, ca oricare, înlǎturându-i pe cei care erau cu o treaptǎ mai sus prin luptǎ dreaptǎ, ghidându-se dupǎ principii nobile: „scopul scuzǎ mijloacele” şi „în dragoste sau rǎzboi totul e permis”.
La rândul lor, au înghiţit muuuultǎ…umilinţǎ. Spaţiul de stocare este insuficient, aşa cǎ umilinţa trebuie datǎ mai departe. Pentru asta, orice şef mai mic are sclavii sǎi, cǎ la sefu’ ǎl mare nu poate sǎ o returneze. Perioada de ucenicie pentru un viitor şef e un coşmar care lasǎ urme adânci.
Ca sǎ termine mai repede cu etapa asta, viitorul şef are douǎ variante: una mai pe motivare pozitivǎ, adicǎ sǎ se roage sǎ îl avanseze pe superiorul sǎu, ca sǎ îi ia locul grabnic şi alta mai neaoşǎ, adicǎ sǎ-l blesteme pe dictator sistematic, pânǎ se prinde şi pǎţeşte ǎla ceva nasol sau, doamne-ajutǎ, crapǎ de-a binelea şi elibereazǎ scaunul.
- Detalii
- Scris de: George PETROVAI
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
Mereu m-am condus după principiul sănătos că rolul omului de cultură este acela de-a fi exigent cu sine însuși și de-a tot produce, nicidecum de-a alerga cu limba scoasă după tinichele de felul premiilor sau al altor distincții, care – fiind cel mai adesea dobândite pe căi necușere pentru genuitatea proceselor artistico-spirituale – au de-a face cu veritabila valoare cam tot așa cum anticii și medievalii aveau de-a face cu telefonia, mașinismul și celelalte rahaturi moderniste.
Da, căci este știut că adevărata valoare este atât de atotumană, iar prin aceasta universală, încât trebuie să fie supratemporală în raport cu prezentul și năucitoarele verdicte ale mercenarilor într-ale criticii după ureche, interese, simpatii/antipatii sau coterii cu pretenții culturale irevocabile (precum ai noștri de toată pomina Nicolae Manolescu și Alex Ștefănescu), pentru că numai astfel viitorul separă fără drept de apel oile de capre și grâul de neghină.
Citește mai mult: Premii literare care spun totul despre nimicuri