După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
Maitreyi, sexagenară, rememorează. Povestea-i de amor, cu Allan, inglezu`. Răpusă de familie și prejudecăți. Dezvăluită, pe rând, de cei doi. Întru celebritate nestrămutat. Dramatizată și regizată în zilele noastre de Chris Simion-Mercurian. Prilej pentru unii de Eliade să-și amintească. Sau, pentru alții, de filmele alea cu cântec, curat indiene. Eu unu`, rămas cu regretu`, din nou, că iubirile pier, nu arar, din cauza celor din jur. Drept e că, în speță, nici junele Allan nu se vădi ferm. Iară Maitreyi a mai și negat parțial idila. Deși, pân` la urmă, recunoaște clar: dragostea nu moare...
Cam asta e piesa, rezumând, desigur. O detaliază echilibrat, înmiresmat Maia Morgenstern și Raluca Aprodu. Doru Ana și Vlad Zamfirescu. Teodora Calagiu, Bogdan Albulescu. Raluca Mastalier și Dan Micu. Carla Maria Teaha, Mădălina Dorobanțu. Atent urmăritu-le-am jocu` fluent, firesc, adecvat. Slujind întrutotu` nobilului scop.
Citește mai mult: Teatrul zilelor noastre | Iubire și prejudecăți
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
După trei ani, Jovem Orquestra Portuguesa, iar la Ateneu. Tot în strașnicu` festival ”Vară magică”. La ediția a opta ajuns, prin strădania tenacelui Dorin Ioniță. Care-i aduse înc-o dat`, inspirat, pe tinerii lusitani să ne arate certe talente peninsulare. Ei făcând-o cu vârf și-ndesat. Fincă-s aleși pe sprânceană-n ăst ansamblu neîndoios de prestigiu. Înființat doar de nouă ani, dacă nu mă-nșel. Actualmente, peregrinând cu-a` sale cântări pretutindeni. Invitat să concerteze pentru nivelu` ridicat neîncetat. Pentru forța, precizia și expresivitatea manifestate nezdruncinat. Pentru pasiunea și dăruirea etalate pe scenă din plin. Am fost în sală și-am jubilat permanent. Atât la Enescu, cât și la Beethoven. Cei doi figurând nimerit în program. Urmați, la bis, de un coral interesant. Interpretat a capella de instrumentiștii transformați în coriști impecabili. Fără dirijor, aflat la surpriza asta, în public...
Care dirijor nu fuse altu` decât Pedro Carneiro. De data trecută știut. Prețuit acu` și mai și. Muzician înzestrat, priceput atât la percuție căt și la pupitru nespus.
Citește mai mult: Muzica zilelor noastre | JOP, din nou, la Bucuresti
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
Lor le-a revenit sarcina de a deschide ”Vara magică” în ăst iulie capricios, la Ateneul Român. Dovedind că, uneori, senectutea face casă bună cu tinerețea. Fincă s-au înțeles de minune și profitabil nespus. Horia și-a pus înc-o dat` experiența în joc și truda-i fu din nou cu noroc. Vădește cunoaștere multă și energie la fel. Transmite, impune și dă siguranță din plin. Astfel că ”Virtuozii” răspuns-au la fix și lucrul comun strașnic le-a ieșit. Bucureștenii-s trupă veche, sudată, rodată și aptă de performanță la greu. Oameni de diverse vârste uniți benefic de-o pasiune ce nu are vârstă: muzica de calitate. Cred că și Ludwig, acolo sus, le-a sesizat împăcat priceperea de necontestat. Iar pe noi, în sală, cert ne-au încântat...
Desigur, sub îndrumarea lui Andreescu nici că se putea altfel. Dar, ca trecerea s-o fac la surpriza serii, mai fu un motiv chiar nebănuit: Sergey Olegovich Malov numit. Un cordar din Leningrad, acu` la Berlin. Ani, treizeci și șase. C-o ceteră minunată la sunet, cristal. Și cu mâini demne de ea pe măsură. Iute și precis pe corzi, zglobiu și înflăcărat. Nuanțând adecvat, elegant. Improvizând la un moment dat pe o surată electrică vădit inspirat. Încât m-a determinat să-l compar cu inventivul englez Nigel Kennedy. Ori cu francezu` Jean Luc Ponty, faimos și acesta pe strune enorm...
Citește mai mult: Muzica zilelor noastre | Andreescu și Malov
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
În buletin, Mirea Constantin. Ficior, nepot de muzicant. Colaborator al orchestrei simfonice piteștene. Deși tânăr încă, experimentat. Cordar de nădejde. Adică violonist. Care-a impresionat strașnic și neașteptat cu ce poate-n jazz. Cu virtuozitatea-n domeniu nebănuită. Bogăția și puterea improvizației demne de apreciat. Cu siguranța arcușului. Subtilitatea, iscusința, melodicitatea arătate din plin, într-un concert de gen, nu demult, la filarmonica urbei...
Îl tot îndemnam, de la un timp, către jazz, chiar sâcâitor. Necrezând că-i capabil să-l cânte. Ei bine, pân` la urmă m-am înșelat. Și n-aveți habar cât m-am bucurat că l-am ascultat. S-a dovedit încărcat de resurse. Făcut pentru ritmuri vădit. Zburdând dezinvolt printre ele. Stârnind vibrații în sală necontenit. Reamintind teme celebre-n materie. Prospețime dându-le priceperea sa interpretativă. Savoare crescută, viu atrăgătoare. Și nedezmințită, îndrăznesc să cred...
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
Drag mie imens mi-o fi toată viața Deep Purple. Un grup britanic de rock, uriaș. Cu impecabili muzicieni. Între ei, pân-acu` vreo șapte veri, și John Douglas Lord. Clăparu` Jon Lord, mai pe scurt. Realmente, un lord în domeniu. Instrumentist și compozitor cu varii resurse. Și realizări câte și mai câte. Creator de soi, virtuoz deplin. Improvizator fervent și fluent. Inovând mereu, în chip iscusit...
L-am aflat într-o vreme când ideologia obtuză dicta pe aci. ”Europa Liberă” având meritul ăsta de necontestat. Și câțiva prieteni de-afară. Prilejuri alese creând minunat s-ascult d-ale genului multe. De mine apoi oferite, decis, la postu` de radio național. În emisiuni p-atunci îndrăznețe, nu de puțini urmărite. ”Child in time”, de exemplu, divin. O capodoperă covârșitoare prin frumusețea-i neîntinată de timp. Unică, poate, tulburătoare. Atrăgătoare nespus. Lord, cu Gillan, Glover, Blackmore și Paice în echipă, dându-i drumul în lume, spre eternitate...
Și fiindcă-i vorba doar de un omagiu, să mai amintesc ceva potrivit: Jon a încercat și a izbutit să apropie de simfonic hard rock-ul.
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
Tinerel și subțirel, dibaci la violoncel. Contopindu-se perfect, fluent, fin, eficient. Cu arcușu` dezinvolt, sprinten, delicat pe corzi. Nu forțează mai deloc, însă impresionează mult. Are o delicatețe, deplină acuratețe și vizibilă suplețe. Câtă blândețe, câtă tristețe pune-n Piazzolla, de pildă, nu pot să uit nicidecum. Iscă gingașe sonorități, duioase, pătrunzătoare. Mustind de culoare, cert fermecătoare și cuceritoare...
E bine școlit și clar dăruit ăstui instrument. S-a lăsat format de maestrul său din Conservator și îl răsplătește în chip onorant. Căci de la Cazacu finețea a prins și o dăruiește cu vârf și-ndesat. E blazonu` lui și-i vine la fix. L-am reascultat și aplaudat convins mie-n sută că posedă zdravăn anume simțire. Că muzica-l domină prodigios, fructuos și-l face armonios pe violoncel. Într-o simbioză radioasă, viguroasă și, în ani, prestigioasă. Promite vădit și, de i-o fi scris, o va confirma. L-aș dori intens într-un recital. Ar putea să cânte ceva unicat și original. Niște prelucrări, niște adaptări. Ba chiar jazz de soi, elevat, select. Cu câțiva asemeni împrejuru` său, întru acompaniament și improvizație. Voi sta cu ochii pe el. Nu aș crede să mă-nșel...
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
În același festival tradițional, de nouă ani estival. Polonezi, bulgari, moldoveni de peste Prut, greci și turci, argeșeni. Cu instrumente de suflat și nu numai. Căci fanfarele sunt astăzi, precum am mai spus-o, orchestre. În repertoriu nu doar cu marșuri. Ci și cu muzică de estradă ori cu varii prelucrări. Motiv pentru care au și percuție, chitări electrice, claviaturi. Cei din Larisa, chiar un buzuki. Iar ăi din Edirne, un acordeon. Nelipsind, la unii, soliștii vocali...
Vreo trei seri la rând ascultarăm potpuriuri multe sau piese de sine stătătoare. Pendulând, să zicem, între clasic și modern. Prevalând, totuși, contemporaneitatea. Muzica de film, pop-ul, latino și etno. Mai puțin, din păcate, jazzul. Ce se pretează cel mai bine la asemenea ansambluri. Sonorități și ritmuri plăcute oricum, pline de culoare, făcându-ne să fredonăm adesea cu-ai lor făurari, la final de Cireșar...
Manifestarea are ca organizatori locali Consiliul Județean și Centrul Cultural Județean Argeș. S-a desfășurat, fără incidente meteo, la Grădina de vară a municipiului și n-a fost lipsită de public. Semn că divertismentul bine făcut mereu atrage, îmbelșugat, pretutindeni....
- Detalii
- Scris de: Alexandru Voiculescu
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
În secolul al XIII-lea, existau puţini care ajungeau la bătrâneţe, cu speranţa medie de viaţă a bărbaţilor fiind de doar 31 de ani. Totuşi, Cavalerii Templieri erau recunoscuţi că puteau trăi chiar şi mai mult de 60 de ani, în ciuda faptului că erau războinici. Se cunoaşte că avuţia considerabilă a acestora era un factor esenţial în longevitate, dar un aspect, derivat într-o anumită măsură din statutul social, era dieta.
Timp de mai bine de 200 de ani, cei aproximativ 15.000 de membri au avut un set de reguli stricte întocmit încă din anul 1129, scrie Atlas Obscura.
Regulile erau multe şi variate, incluzând orice aspect al vieţii de zi cu zi. Cavalerii erau obligaţi să protejeze orfanii, văduvele şi bisericile, trebuiau să poarte un anumit tip de îmbrăcăminte şi regulile se extindeau şi în cazul dietei: cum mâncau, ce mâncau şi cu cine mâncau.
Citește mai mult: Cum o dietă specială i-a ţinut pe Cavalerii Templieri în formă şi cu viaţă lungă
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
Ploaia, de la natura tot mai . Cărțile, în festival. Transformat, anul acesta, în târg de profil. Cu edituri și standuri pe Centru. Vizitate din abundență de adulți și copii, tineri și bătrâni, femei și bărbați. Dornici să răsfoiască și să cumpere după gust și preferințe. Ceea ce-a determinat vânzări bogate, precum și ideea îndreptățită-a unei ediții mai ample în viitor, potrivit Bibliotecii ”Dinicu Golescu”, harnic organizator al manifestării...
Ce n-a uitat nici muzica în acțiunea sa. Rânduind cântări de folk, blues, rock, pop. În sala ori pe esplanada de la intrarea edificiului său. Protagoniști, Ducu Bertzi, omu` cu ghitara. Marcian Petrescu (vocalist, muzicuțist) cu ”Trenul de noapte”. Mike Godoroja cu-al său ”Blue Spirit”, într-un semiremember Led Zeppelin. Britanicii ăia dedați cu succes în veacu` trecut la un heavy metal chiar de neuitat. Iubitorii locali și nu numai având astfel prilej să zăbovească patru zile bune printre varii tomuri și sonuri, refrene de ieri și slovă de azi, pe sub teii-nmiresmați de pe Strada Mare. Fie ș-altădată...
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
Ploaia, de la natura tot mai capricioasă. Cărțile, în festival. Transformat, anul acesta, în târg de profil. Cu edituri și standuri pe Centru. Vizitate din abundență de adulți și copii, tineri și bătrâni, femei și bărbați. Dornici să răsfoiască și să cumpere după gust și preferințe. Ceea ce-a determinat vânzări bogate, precum și ideea îndreptățită-a unei ediții mai ample în viitor, potrivit Bibliotecii ”Dinicu Golescu”, harnic organizator al manifestării...
Ce n-a uitat nici muzica în acțiunea sa. Rânduind cântări de folk, blues, rock, pop. În sala ori pe esplanada de la intrarea edificiului său. Protagoniști, Ducu Bertzi, omu` cu ghitara. Marcian Petrescu (vocalist, muzicuțist) cu ”Trenul de noapte”. Mike Godoroja cu-al său ”Blue Spirit”, într-un semiremember Led Zeppelin. Britanicii ăia dedați cu succes în veacu` trecut la un heavy metal chiar de neuitat. Iubitorii locali și nu numai având astfel prilej să zăbovească patru zile bune printre varii tomuri și sonuri, refrene de ieri și slovă de azi, pe sub teii-nmiresmați de pe Strada Mare. Fie ș-altădată...