După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 3
Opt la număr. Strânse și armonizate la fix de Marin Cazacu. Proful, în timp, al tuturor mânuitorilor. Demni de ascultat cu vârf și-ndesat. Fincă s-a cântat diversificat. De la baroc la rock. Nimeni nu s-a încurcat, totul a sunat sudat, entuziast și rodat. Demonstrând cum se poate face muzică de soi în chip adecvat. Ingenios, riguros, iscusit, binevenit...
Alături de Marin s-au aflat pe scena Filarmonicii Pitești, în ăst Brumărel, Radu Sinaci, Ștefan Cazacu, Ella Bokor, Tavi Lup, Mircea Marian, Adrian Precup, Horațiu Ludușan. O echipă disciplinată, antrenată, avântată. Stăpână clar pe arcușuri și corzi. Atentă permanent la știme și conducător. Năvalnică sau delicată, după caz. Nuanțând potrivit ca să dea culoare. Lumină. Gingășie. Incandescență. Vioiciune. Suplețe. Vădind pasiune. Și dăruire din plin. Știință și vrednicie pe scule. Ce s-au supus ascultătoare priceputelor mâini. Și lumea din sală au încântat, mulțumit, bucurat. Cu universu` sonor agreabil creat. Ilustrând inspirat epoci și stiluri de ieri și de azi. Mai ales, virtuozitate și calitate neîndoios. Cazacu arătându-și încă o dată potențele de animator și promotor cultural prin acest turneu. ”Violoncellissimo” etalând în varii colțuri de țară potențele solistice și frumusețea timbrală a instrumentului. Intrat în uz cu veacuri în urmă, spre a spori fructuos, radios sunetu` muzicii cel valoros. Am certitudinea că melomanii de pretutindeni prețuiesc serios ansamblul bucureștean. Auditori fideli fiindu-i oricând, norocos...
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
Gazdă, Filarmonica ”Ion Dumitrecu”, din Râmnicu Vâlcea. Protagoniști, orchestra instituției, Gian Luigi Zampieri, dirijor, Florin Croitoru, violonist. Realizatori ai unui megaconcert de concerte, la sediu. Adică-n sala cea veche-a Liceului ”Lahovari”, impunătoare și c-o acustică bună. Cum nu se poate mai potrivită pentru capodopere din veacuri trecute...
Aidoma celor cântate impecabil, splendid, impresionant de cordaru` bucureștean. Cu-adevărat un maestru al arcușului de clasă vizibil. Un sensibil vădit, contopit pe viață cu instrumentu-i așa de cristalin la sunet încât merge la suflet din plin. Pentru că Florin pune laolaltă simțire reală, virtuozitate indiscutabilă, dăruire nelimitată și-o știință a partiturii copleșitoare. Nici de astă dată n-a avut portative în față, cântând mii de note doar pe cetera faină intens concentrat. I-a tălmăcit pe Bach, Beethoven, Brahms, Wieniawski peste așteptări. Am jubilat ascultându-i, simțindu-i, văzându-i parcursu` sonor, nuanțarea bine pusă la punct. Dezinvoltura, virtuozitatea, dulceața pe corzi și, mai cu seamă, fioru` liric pregnant. Transmis cu generozitate fanilor prezenți. Profund cuceriți de-atâtea certe calități...
Citește mai mult: Muzica zilelor noastre | Festin violonistic
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 3
...iară prin țară. Prin nouă orașe din sud, vest, est. Tot grație neobositului Gabriel Croitoru. Care l-a luat cu el, pentru-a opta oară, pe Horia Mihail. Ca pianist partener la sonate. De astă dată semnate de Strauss, Franck, Debussy. Să cânte-mpreună precum o făcea, în veacu` trecut, marele înaintaș. Ducând frumusețea și bucuria muzicii nemuritoare în cât mai multe locuri. Către românii ăia încă iubitori de clasic. De capodopere îndeosebi. Pentru că cele trei lucrări așa sunt. Aparțin indiscutabil Marii Muzici, precum nimerit scrie-n program. Prilejuind celor doi un recital remarcabil. Sub semnu` măiestriei, vădit. Al virtuozității nedezmințite ce-i caracterizează de când îi știu. Situându-i îndreptățit pe poziții de top între instrumentiștii români actuali...
Citește mai mult: Muzica zilelor noastre | ”Vioara lui Enescu”...
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
Aproape sexagenar, cadru universitar. Având studenți care-i calcă pe urme vârtos. Pianist de certă clasă în acest moment. Vulcanic, năvalnic, precis, virtuoz. Cu tușeu viguros, însă nu lipsit de nuanțe când e necesar. Riguros, impetuos, delicat, melodios. Onorând componiștii și școala autohtonă de instrument. Pregătind cu folos discipoli promițători, în Conservator. Concertând activ și cu impact neîndoielnic la public. Toamnă, iarnă, primăvară, și în țară, și afară...
Îl știu de ani buni, l-am urmărit adesea pe viu și cred că-i demn de orchestrele mari. Puternice și bine puse la punct prin componență și repetiții suficiente. Cu dirijori experimentați, precum Carneiro, Bălan, Mandeal, Andreescu sau Popa, să zicem. Pe de altă parte, și-n recitaluri face furori, urale stârnind meritat. Numai interpretarea ce i-o dă marelui nostru Lipatti e un exemplu suficient. Aș vrea să-l văd – și i-am propus insistent – în apariții comune cu ai săi ciraci, ăi mai răsăriți. Cu Boldea, Badea și Uță, de pildă. Ar fi, garantez, triumf antologic. Ori în duet, pe claviatură, cu Licareț, Varga, Parfenov. Cu violoniști, celliști remarcabili, la fel. Are forță, dăruire, vocație și pregătire din plin. Atracție, să nu mai vorbim. Una peste alta, este neîndoios valoros. Orice filarmonică având, certamente, câștig pe măsură din colaborarea bilaterală. Viniciu Moroianu nu va dezamăgi...
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
Ca să conferențieze la Centrul Cultural. Despre poezia religioasă. ”Noime și obârșii”, rosturi spirituale, menire morală. Valențe culturale, autori din vechime și până azi. Poetu` caracalean citind în acest scop o dizertație lungă, nesofisticată. Explicativă, desigur, pe larg. O pledoarie pentru nevoia omului de credință. Așa cum se-nfățișează în istoria literaturii. Cu atât mai convingătoare cu cât nu teologia a fost al ei fundament, ci fioru` poetic, estetic, reflecția și dulceața versului. Măreția și forța cathartică atunci când în mesaju` lui pe Dumnezeu slăvește și îndreptările Sale spre omenire trimise din veac...
Paul Aretzu e stihuitor, critic literar. Eseist mereu prezent prin revistele țării. Are cărți cu numele său pe coperte și-a școlit în timp elevi numeroși. Îl citesc ades, având ce afla de la el. Sper a-l revedea și reauzi și cu alte teme puse în discuție. Convins neclintit c-are-a povesti și destăinui lucruri mult mai multe. Neîndoios utile celor dornici de cunoaștere și înțelegere a relației subtile, nepieritoare, dintre teluric și transcendental. Altfel spus, avizi de hrană pentru suflet, din a mai aleasă să zicem...
- Detalii
- Scris de: OLIMPIA MUREȘAN
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
1. Dascălul este lumină care se consumă luminându-i și fericindu-i pe alții.
***
2. Singurul mod rezonabil de a educa este acela de a fi o pildă de urmat. A. Einstein (1879-1955) fizician german, autorul„ teoriei relativității”.
***
3. Educația este dificila misiune de a transmite o cultură acumulată de secole, dar și o pregătire pentru un viitor în bună măsură imprevizibil. Jacques Delors (1925-2016) om politic francez.
***
4. Munca învățătorului are efect asupra eternității și nu se poate spune niciodată unde se oprește influiența sa. Maximă americană.
***
5. Consideră elevul o făclie pe care să o aprinzi astfel încât mai târziu să lumineze cu o lumină proprie. Plutarh ( 46-127 e.n.) scriitor antic.
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 1
”Naționalul” bucureștean, ați ghicit. Nu se dezminte nicicum. Montări care mai de care-n program. ”Orchestra Titanic”, una dintre ele. Avui ocazia, ferice, s-o văd. În festival piteștean, la ”Davila”. Unde, meritat, se umplu de premii...
Aparent, o comedie. În fond, o dramă din această vreme. Despre nefericire. Iluzie neîmplinită. Speranță deșartă. Decădere ireversibilă. Existența a mai de jos, în esență. Boicev bulgaru`, reflexiv știut, punând în ea și comic, și închipuire, și filosofie. Ca să arate cât mai convingător ce e viața. Și lumea zilelor noastre. Pe orice meridian. Căci pretutindeni găsești amărâți. Izbiți de soartă cumplit. Și definitiv. Din gheara morții, fără scăpare. Deși burlesc, textul, e încărcat de subtil. De revelații și tâlc. Purtând, deductiv, și-un îndemn: să nu fim indiferenți la semenii noștri ajunși în nevoie. Că nu știm încotro ne duce destinu`. Și viitoru` ce ne rezervă...
Consistența, forța și echilibrul creației din țara vecină iscară la noi o montare de top.
Citește mai mult: Teatrul zilelor noastre | Un nume cu renume
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 3
Nu e medic, cum s-ar crede, ci muzician. Sbârcea, nume de familie, cu obârșia-n Ardeal. Iară Doctor Petru, ăle de botez înscrise în acte tocmai la Segarcea. Unde s-a născut, în timp interbelic, a` lor purtător. Vrednic dirijor și azi activ pe scenă, elegant, cu spor. Conducând orchestre, cu mână forte, către aplauze îndelungate și meritate. Din plin dovedind-o oricând l-am văzut...
Stă drept, vigilent, la pupitru. Nu prea are partituri, că le știe pe dinafară, la fix. Se mișcă puțin și-i atent mereu la instrumentiști. Pe care lesne și precis îi poartă pe drumu` cel bun. Le insuflă putere, viteză, siguranță și dinamism din belșug. Cinstind negreșit compozitorii nemuritori. Cu priceperea sa evidentă, și pasiunea, și dăruirea, neprecupețite. Cert te cucerește dacă-i privești sobrietatea, lejeritatea, seninătatea. De dânsu` nedespărțite defel. Arătându-se clar omu` ”lucrului bine făcut”. Și-al muzicii de soi. Socot, de aceea, că-i chiar un noroc să-l ai la pupitru. Și un câștig, fără dubiu, pentru orice filarmonică dornică de palmares autentic...
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 4
E neîndoielnic: unde-i Mălăele, este comedie. Haioasă, spumoasă, sigur savuroasă. Da` și poezie dintr-a mai aleasă. Nichita, Brumaru fiind două nume și mâine vestite. Ale căror versuri le-a inclus deștept într-un one man show. Superrecital ce îl reprezintă și îl definește. Ca actor de vârf, în zilele noastre. Născut, nu făcut, pentru munca asta perfect conceput. Comicu` țâșnind din el natural. Ca și versu` fain, rostit ideal. ”Sunt un orb” confirmă – pentru-a câta oară? – al său cert talent. Fără vreun pic de decor, Horațiu, pe scenă singur, recită tulburător. Răscolindu-ne de zor cu al strofelor fior. Ori făcându-ne să râdem dacă umblă la umor. Inteligent, evident, totu` cu tâlc suculent. În minte și în suflet intrând astfel deplin. Păcat că melanju-i vrednic și subtil îi este cam scurt. Meritând, socot, până-n zori să ție. Și, cu alt prilej, mai larg să ne-mbie...
- Detalii
- Scris de: Adrian Popovici
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 3
Algoritmul a descoperit, în urma analizării a 3,5 milioane de cărţi, că femeile sunt descrise, mai degrabă, prin atributele fizice, în timp ce bărbaţii sunt descrişi, cu precădere, prin adjective care fac trimitere la acţiunile lor.
În esenţă, fiecare carte, fiecare lucrare literară este unică în felul ei, dar dacă citeşti destule cărţi este greu să nu observi anumite teme, motive sau arhetipuri care se repetă. Pornind de la o astfel de idee, cercetătorii de la Universitatea Copenhaga au creat un algoritm pentru a identifica care sunt acele cuvinte folosite de către autori pentru a descrie bărbaţii şi femeile în operele lor.
După ce au creat algoritmul care a „citit” toate cărţile publicate în limba engleză între 1900 şi 2008, cercetătorii au observat că tendinţa printre autori este de a descrie femeile prin prisma atributelor fizice, în timp ce bărbaţii erau caracterizaţi prin acţiunile lor, notează Futurity.