Când tăcerea rodește în cuvânt

Volumul Din muguri de tăcere, semnat de Elena Fecioru Scânteioară și Vasile Bele, aparține, prin substanța și semnificațiile sale categoriei de volum născut din dragoste pentru cuvânt și este expresia elocventă a unei apropieri sufletești și culturale între doi condeieri cunoscuți și apreciați, a unei prietenii literare care a găsit în literatură limbajul potrivit pentru a se exprima, a se recunoaște și a dăinui timpului nemilos.

Titlul volumului are o semnificație aparte. „Mugurii” trimit la început, la devenire, la promisiunea înnoirii, la acea energie discretă a vieții care pregătește înflorirea. „Tăcerea”, în schimb, este un spațiu al interiorizării, al emoțiilor nerostite, al amintirilor păstrate în adâncul ființei. Din întâlnirea celor două simboluri se configurează o metaforă a creației: poezia se naște adeseori din ceea ce omul nu poate spune imediat, din trăiri sedimentate, din doruri nerostite, din neliniști, iubiri și speranțe care așteaptă momentul transfigurării în cuvânt.

Mare curaj au Elena Fecioru Scânteioară și Vasile Bele, fiindcă a scrie împreună, păstrându-și totodată individualitatea, presupune mai mult decât o simplă alăturare de semnături pe o copertă. Înseamnă disponibilitatea de a-l asculta pe celălalt, de a-i accepta sensibilitatea și de a descoperi, dincolo de diferențele de expresie, acele afinități care fac posibil dialogul. Volumul de față propune o formulă literară cu valoare simbolică: două voci, două experiențe de viață, două universuri culturale, unite prin aceeași încredere în puterea cuvântului.

Poeta prahoveană Elena Fecioru Scânteioară aduce în această construcție poetică sensibilitatea unei lumi în care memoria satului, familia, tradiția și legătura cu locurile natale reprezintă repere fundamentale ale existenței. Poezia sa păstrează căldura evocării, firescul rostirii și autenticitatea unei sensibilități apropiate de spiritualitatea populară. În versurile sale se regăsesc ecouri ale copilăriei, chipuri dragi, peisaje familiare, nostalgii și experiențe afective care capătă valoare prin sinceritatea exprimării. Lumea rurală nu este doar un decor liric, ci un spațiu identitar, purtător al unei memorii colective și al unor valori transmise din generație în generație: „Ștergând sudoarea zilelor de muncă,/ Odihna intră-n pași de sărbători,/ Săltând, cu foc pe strune de lăută,/ Se-avântă-n horă fete și feciori.// Sub ii cu fluturii de soare,/ Se saltă sânii-n dans ușor,/ În cerc marame lucitoare,/ Se-nvârt în roata horilor.// Bătrâni semeți dând cușma pe ureche,/ Aruncă-n horă al tinereții pas,/ Punând în ritm de horă veche,/ Strigări cu glume și cu haz.// Pe fir de iarbă s-a oprit lumina,/ Să ia culori din dansuri strămoșești,/ Să pună-n râu de fete câte una,/ Prin șezători cu datini strămoșești.” („La horă-n sat...”).

La rândul său, poetul maramureșean Vasile Bele propune un discurs poetic predominant reflexiv, în care timpul, cuvântul, iubirea, credința și condiția umană devin teme ale unei permanente interogații interioare. Metafora, simbolul și personificarea susțin un univers liric în care realitatea imediată se deschide către semnificații spirituale și existențiale. Poetul caută sensuri dincolo de aparențe, transformând elementele simple ale lumii în puncte de plecare pentru meditații asupra trecerii, iertării, memoriei și rostului de a fi: „Mi te voi îmbrăca în albastru/ zi de azi-prezent care îmi spui/ cât valorează zâmbetul visului/ cules din amurgul zorilor./ Apus ai tras perdeaua nopții/ peste trupul mirului și al rugăciunii/ pentru a trezi gândul în zborul spre/ curcubeul șoaptelor./ Doar răsăritul sărutului își adună/ tinerețea din refrenul pașilor/ chemați să își stâmpere tăcerea...// Viața între ieri și mâine/ își deschide brațele pline/ de libertate pentru a cuprinde/ frumusețea lacrimilor și a cuvintelor/ strânse într-o cunună de albastru./ Nu voi mai culege aromă de tristețe/ ci voi zidi umbră de răsărit/ în timp ce își desface curcubeul/ în priviri de catifea...” („Viața între ieri și mâine...”).

Deși diferite ca formulă expresivă, cele două sensibilități lirice se întâlnesc într-un teritoriu comun: respectul pentru rădăcini, pentru credință, pentru omul de lângă noi și pentru valorile creștine.Tocmai această complementaritate reprezintă una dintre particularitățile interesante ale volumului fiindcă nu avem de-a face cu o uniformizare a vocilor lirice, ci cu o apropiere care lasă fiecărui autor libertatea de a-și păstra propria identitate poetică.

Dincolo de distanța geografică, aceste repere culturale devin simboluri ale unei Românii profunde, în care tradițiile, graiul, credința și memoria comunităților continuă să constituie izvoare de inspirație. Satul prahovean și universul maramureșean se întâlnesc în paginile cărții nu pentru a-și estompa particularitățile, ci pentru a-și confirma bogăția și capacitatea de comunicare. Graiul, oralitatea, imaginile de inspirație populară și referințele la spiritualitatea locului contribuie la păstrarea unei identități culturale care merită cunoscută și transmisă.

Volumul Din muguri de tăcere ne reamintește că literatura nu înseamnă numai expresie artistică, ci și formă de memorie, exercițiu de sensibilitate și act de responsabilitate față de valorile spirituale și culturale ale comunității. Dimensiunea afectivă a cărții se împletește firesc cu cea patriotică și religioasă. Iubirea de țară, apărarea gliei, respectul față de înaintași, credința în Dumnezeu, rugăciunea, iertarea și speranța Învierii nu sunt teme izolate, ci componente ale unei viziuni asupra lumii în care omul își caută echilibrul prin raportarea la familie, comunitate, istorie și transcendență. În aceste pagini de mare intensitate și sensibilitate, patriotismul, dragostea de frumos nu se reduce la simple declarații, ci se exprimă prin atașamentul față de locurile natale, față de Limba română, față de patrimoniul spiritual moștenit: „E-atâta lumină în cuvântul scris,/ E-atâta iubire în inima mea,/ E-atâta rouă în respirația pământului,/ Un porumbel, o floare,/ Un cer de albăstrele/ Și soare/ Da, mult soare / În cununa de cântec/ a României mele! („Iubire și cântec”).

Diversitatea registrelor și a formelor de expresie conferă volumului Din muguri de tăcere un caracter aparte. Versul tradițional, cu ritmul și muzicalitatea sa, coexistă cu versul liber și cu discursul metaforic, meditativ, filosofic. Această diversitate trebuie privită ca o reflectare a celor două personalități creatoare, Elena Fecioru Scânteioară și Vasile Bele. În același timp, prezența evocărilor, a reflecțiilor și a mărturiilor cu valoare memorialistică lărgește perspectiva lecturii, transformând volumul într-un document al unei întâlniri umane și literare reușită.

Lecturând volumul, cititorul va descoperi nu numai versuri despre iubire, dor, timp, credință și identitate, ci și o mărturie despre puterea prieteniei de a depăși distanțe, diferențe și experiențe distincte. Va descoperi că există legături (punți literare) care nu au nevoie de apropiere geografică pentru a deveni durabile. Volumul celor doi autori Din muguri de tăcere are vocația apropierii, aceea de a-l invita pe cititor să-și regăsească propriile amintiri, să-și recunoască dorurile și să redescopere frumusețea lucrurilor mărunte, care dau sens existenței. În fond, fiecare om poartă în sine o tăcere din care se pot naște cuvinte, iar fiecare cuvânt autentic păstrează ceva din sufletul celui care l-a rostit. Elena Fecioru Scânteioară și Vasile Bele au ales să transforme această tăcere într-un dialog liric de mare substanță. Au așezat între coperțile ei nu doar creații literare, ci fragmente de viață, repere de identitate și mărturii ale unei prietenii care își găsește împlinirea în actul creator.

Concluzionând, consider că le revine cititorilor plăcerea și bucuria de a descoperi aceste pagini și de a le acorda timpul și atenția pe care orice întâlnire autentică cu cuvântul scris le merită, fiindcă cele mai frumoase flori ale sufletului nu se nasc din zgomotul lumii, ci din mugurii tăcerii. Iar atunci când înfloresc prin cuvânt, ele devin punți peste timp, peste distanțe și peste singurătatea fiecăruia dintre noi. Felicitări!