După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
Nu mai e printre noi de ani buni. Da` ne-nsoţeşte mereu cu-a` sale refrene romantice mult. Şi filmele pline de cânt, veselie, culoare. S-a spus că-i regele rock & roll-ului năbădoios, dansant şi melodios. Da-n muzica lui s-aud şi gospel, şi country, şi rumba, şi blues. Ferice-mpletite şi fructuos. Sub semnu` ritmului viu şi provocator. Parcă văd cum dansam altădat` neostoit la ceaiurile adolescenţei. Fetele zburdând acu` graţioase, atrăgătoare, acu` lăsându-se tandru şi cald în braţele noastre nerăbdătoare. Îmi amintesc şi de cozile lungi de la cinema. Când frig suportam să luăm un bilet la zvăpăiatele filme în care juca şi cânta ca un idol. Sunetu` chitarei electrice defel nelipsindu-i, curat şi pregnant. În armonie deplină cu vocea baritonală şi senzuală. În melodii necomplicate, plăcute, aerisit orchestrate. Ce se ascultă cu nesaţ neştirbit, permanent. Proaspete, vibrante şi de neuitat…
Aşa că astăzi, la opt decenii jumate de la nașterea sa în Tupelo, îi arătăm aceeaşi preţuire intensă. Cu nostalgie şi mulţumire pentru ce ne-a lăsat moştenire nepieritoare. Vom fi împreună pe veci, sub jurământ meritat şi nesilit asumat…
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
Căci unu` dintre exponenții lui de vârf a decedat la început de săptămână. Garbis Dedeian, pe numele său. Cunoscut, consacrat, respectat și-n țară, ș-afară. Pentru știința interpretativă, virtuozitatea și pasiunea cu care cânta. Socotit un Coltrane autohton, excela indiscutabil în arealul experimental al genului, mai ales. Improviza bogat și fără greș, nuanța subtil, fiind realmente o plăcere să-l ascuți și să te lași învăluit de universul sonor astfel creat...
Am avut ocazia să-l aud pe viu de câteva ori, încă din tinerețe. Suflând în saxofon cu tărie, finețe, pricepere și orginalitate de netăgăduit. Deloc la voia-ntâmplării. C-un simț ritmic vădit, variat concretizat. I-a format pe mulți în domeniu și i-a întovărășit pe scene benefic. A fost un slujitor neclintit al astei muzici nemuritoare, de rang planetar. Păcat că boala l-a răpit devreme, ar fi mai avut de rostit atractiv în graiu` notelor cel minunat. Rămân înregistrările și amintirile celor prezenți în sală la cântările sale. Ca oricare om, se duce pe ultimu` drum, dar va rămâne cu noi neîndoios. Vorba cuiva inspirat, Florian ”Moșu” Lungu: viața-i scurtă, jazzu`, lung. Nici că se poate mai potrivită zicere de adio în cazu` de față...
- Detalii
- Scris de: Doina DABIJA
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
Acum ceva timp, fiind dezamăgită de felul cum sunt atacaţi unii scriitori care-mi sunt dragi, impresia mea fiind că invidioșii îţi pot ierta absolut orice, nu însă și talentul, am scris într-un poem:
Poeţilor nu li se iartă nimic,
Nici sorii pe care i-au aprins,
Nici faptul că prea mult au iubit,
Iar după moarte, nu li se iartă –
Nici c-au murit!
- Detalii
- Scris de: Nicolae DABIJA
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
Se împlinesc 30 de ani de la Revoluția Română.
La primele alegeri, parțial libere, inițiate de M. Gorbaciov, Republica Moldova era reprezentată în Sovietul Suprem al URSS de mai mulți scriitori – Grigore Vieru, Ion Druță, Leonida Lari, Ion Hadârcă, Mihai Cimpoi, Ion C. Ciobanu ș.a.
În una din acele zile, la 19 decembrie 1989 cred, am fost convocat împreună cu Grigore Vieru și Leonida Lari la Secretariatul Sovietului Suprem al URSS.
Ni s-a arătat o telegramă cu aproximativ următorul conținut: „La 17 decembrie 1989 în orașul Timișoara armata a tras în manifestanți, există mai multe sute de morți și răniți. Rugăm Sovietul Suprem al URSS să creeze de urgență o comisie din care ar face parte, între alți deputați, Grigore Vieru, Leonida Lari și Nicolae Dabija, pentru a cerceta la fața locului proporțiile crimelor regimului ceaușist!”
Doar ni s-a citit telegrama fără alte comentarii sau propuneri concrete.
Imediat, Ion Hadârcă a făcut o interpelare de la unul din microfoanele din sală.
- Detalii
- Scris de: Doina DABIJA
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
„Literatura și arta” este și rămâne mai mult decât un săptămânal. Este revista care a scris și scrie istorie. Un ziar care pentru mulți români din Basarabia este un simbol, un deschizător de drumuri și un spărgător de gheață.
Într-o perioadă în care adevărul era umbrit de minciună, ea a știut să redea acestui popor – speranța, fiind unica publicație de după 1989 care a dat tonul renașterii noastre naționale și a întors limba română – acasă. Nefiindu-i frică decât de Dumnezeu și cu sloganul „Numai adevărul poate învinge!”, s-a înarmat cu un curaj nefiresc și a îndrăznit să fie prima revistă apărută în grafia latină cu regularitate în Basarabia de după război (la 15 iunie 1989, cu mult înainte de a intra în vigoare legea privind trecerea la grafia latină). Astfel, într-un timp foarte scurt, „Literatura și arta” a devenit publicația literară cu tirajul cel mai mare din Europa, ajungând de la tirajul ei firesc de 6.500 de exemplare, în 1986, la 186.000 în 1989 și 260.000 în 1990.
Citește mai mult: „Literatura şi arta” – revista care scrie istorie
- Detalii
- Scris de: Nicolae DABIJA
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
La cele patru mari descoperiri ale chinezilor– busola, praful de puşcă, hârtia şi tiparul – ei mai adaugă Poezia.
Chinezii scriu poezie de trei mii de ani.
Ediţiile recente din „Cartea cântărilor” (Sit-Zin), alcătuită în secolele XI-VI î. Hr., abundă în texte vechi şi subtexte noi.
„Parcă sunt scrise acum”, îmi vorbeşte Zhao Lihong, unul dintre cei mai importanţi poeţi ai Chinei contemporane, care într-un poem de-al său afirmă despre cuvintele limbii chineze:
„Conectate ca fumul de foc –
Sunteţi conectate la vocea cuvintelor,
Cuvinte ale bucuriei
Şi ale suspinelor…”.
- Detalii
- Scris de: Doina DABIJA
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
Măi, omule! Mă uit în ochii tăi şi mă-ntristează cum te complaci în propria-ţi beznă. De parcă scopul tău ar fi să stai de strajă numai în noaptea acestui timp. Cauţi fericirea-n faimă şi onoruri ca şi cum doar aşa te poţi simţi viu. Porţi răutatea ca pe-o osândă, dar nici n-o observi cum îţi zgârie sufletul. Nici cum se-ncolăcesc în jurul lui şerpi şi hiene.
Măi, omule! Invidia şi mândria te descalifică ca om şi se-ntăresc în tine ca un perete, ce nu mai poate fi dărâmat. Dar tu triumfi, de parcă eşti creatorul lumii şi doar de tine depinde mersul ei. Succesul te umflă, asemănându-te c-o pasăre grasă, care din cauza greutăţii nu poate zbura. Dar nici nu observi că nu te poţi înălţa, pentru că ai ajuns să faci binele din interes, doar-doar să te observe altul că poţi să fii şi tu bun.
Măi, omule! Te-ai îndrăgostit atât de mult de tine, încât i-ai pus minţii zăvor şi te complaci în propria-ţi iubire. Doar că această iubire nu-i decât una meschină cu care te-ai obişnuit să-ţi alimentezi mulţumirea de tine.
- Detalii
- Scris de: Doina DABIJA
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 3
Toată lumea cunoaşte ce sunt superstiţiile. Acestea s-au transmis din generaţie în generaţie ca nişte sfaturi pe care le ascultăm de multe ori cu stricteţe. Aşa că atunci când îţi ţiuie urechea, obligatoriu vei avea musafiri. Când te înţeapă palma – vei primi cu siguranţă bani sau dacă-ţi taie calea vreo pisică, e semn că nu-ţi va merge bine. Dacă sugiţi, te vorbeşte cineva de rău, iar dacă verşi sarea, în mod sigur te vei certa cu cineva. De parcă o singură solniţă ar putea hotărî relaţia dintre oameni. Însă cel mai mult mă miră totuşi frica de cifra treisprezece. Aceasta fiind considerată una care aduce ghinion şi nefericire. Iar unii, extrem de superstiţioşi, nu ies din casă sau nu merg în această zi la serviciu tocmai pentru a evita vreo nenorocire. Dar mă întreb: cum trăiesc oare acei născuţi într-o zi de treisprezece?
- Detalii
- Scris de: Nicolae DABIJA
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
1.Pe bunicul meu dinspre tată îl chema Nicolae.
–Dar cum îl chema pe bunicul tău?, l-am întrebat odată, pe când eram copil.
–Nicolae.
–Dar pe bunicul lui?
–Nicolae.
–Dar pe bunicul bunicului lui?
–Tot Nicolae.
De la el am aflat că neamul nostru se duce de la un Nicolae la alt Nicolae departe în timp.
–Până unde?, mă interesam.
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 3
Aflată pe scene constant, de peste-o sută treizeci de ani. La fel de bine cotată dramatic și azi. Fincă părintele-i George Bernard Shaw a făcut din ea un personaj nemuritor. Într-o ”comedie neplăcută” cică. Ageră satiră a moravurilor de altădată de prin Irlanda. Mai corect spus, de pretutindeni. Căci matroane de bordel sunt și-or fi-n veci pe mapamond...
Numai că nu toate intră-n conflict cu descendenți nemulțumiți de ”profesiune”. Precum tânăra Vivie, fata celebrei doamne, doritoare de altceva-n viață. Altfel zis, neagreând prostituția. Chiar dac-ar aduce bunăstare în viață. Sau căsătoriile din interes, oricât de rentabile s-ar arăta. Chestie de principii, la urma urmei, de apreciat...
Ei bine, pe această temă-i brodat celebrul scenariu. Neîndoielnic peren. Semnificativ, moralizator și plin de umor. La București îl puseră-n scenă, în varianta la zi, Claudiu Istodor, Maia Morgenstern, Tudor Aaron Istodor, Cristina Mihăilescu, Ion Lupu, Avram Birău. Claudiu fiind și regizor. Echipă sudată, rodată, experimentată. Având-o pe Maia supercatalizator de nădejde.