Publicare materiale

Pentru publicare, va rog sa trimiteti materialele la adresa publicare@ecreator.ro.
Va rog sa cititi Reguli generale publicare pentru detalii despre formatul acceptat si reguli generale.

Critică literară

Poezie

Proză

Teatru

Eseistică

Poșta redacției

dgrMĂ DOARE ALBASTRUL

Mă doare-albastrul de sub albul verii
Tomnatic galbenul uşor mă rugineşte,
Argint pogoară bruma, bătrâneşte,
Zăpada toarnă fulgeru-nvierii.

M-ascund de mine după aurul iubirii,
La tinereţe visul verde mi se poartă.
Încremenit şi vânăt ca de moartă
Se face doru-n clipa despărţirii.

Tot se urcă visul peste porţi înalte
Răstălmăcind povestea visului tehuie
La nesfârşit de nopţi de galaxii se suie
Bătând la ultima şi de cleştar cetate.



E vară de lumină veşnic jucăuşă
Cu fluturi cu ochi mulţi şi aripi dese
O Maică scutece de lacrimi ţese
Pentru copilul ce-a bătut la uşă.

Când m-am trezit, un roşu mă cuprinse
Zvâcnind în piept cu dangăt de-amintire
 Din clopotul de cer căzu o răsplătire:
Măicuţa mea cu scutec mă-nvelise.

CU LACRIMI SE ŢES…

Cu lacrimi se ţes, zi de zi,
destrămările
Oamenii nu-şi mai sunt,
 unul altuia, cărările
Speranţa îi iartă pe cei prea devreme uitaţi.
Rugi se înalţă, tardiv, către ceruri
Printre mii de cuvinte, o mulţime de „Euri”...
Îngeri întreabă: unde sunt „noi”?
Dar „ei”? Doar voi?
Ne-am izolat mai devreme în caste
Prin ferestre oarbe mai priveam
spre năpaste
Cu iubire bolnavă
ne-am iuţit să iubim.
Dar lumina coboară
de-a-ntregul pe lume
peste dor, peste vis,
peste gânduri nocturne
speranţa ne iartă,
de-o iubim fără timp...


CĂLCA-VOM PĂCATE

Se-ntinde pe ape
Văzduh de poveste
Păduri de luceferi
Se scutur' pe creste

În Calea Lactee
Mă nasc eu în tine
În mii de-anotimpuri
Cu vin și cu pâine

Stropi-se-vor zorii
Cu lapte de zeie
Să-nmugure teiul
Și-a raiului cheie

Pe cărarea azură
Cu trepte de sânge
Călca-vom păcate
Cu suflet ce-o plânge.



ÎNGERUL NOPŢII

Un înger a venit astă noapte pe la mine.
În aşternut, sudori şi-nchipuiri de sânge.
S-a aşezat şi m-a întrebat dacă mi-e bine
Apoi pe aripi argintii a început a plânge…

De ce tu, îngere, vei suferi cu mine?
L-au întrebat nişte suspine
Picături din ochii mei cădeau zdrobite
Un albatros păreau când roua îi aşeza tăciune

Iar vârfurile aripilor deveneau cernite.
Deschise ochii prin care se vedea tot cerul străveziu
Polară era steaua ce-i străjuia sub pleoape
Iar dincolo de taină era un verde măsliniu

Şi mi-a şoptit fără cuvinte: hai, vino mai aproape!
M-am apropiat. A dispărut în foşnet şi zbor
Lăsând în urmă amintiri de dincolo de vreme
Dar mi-a lăsat pe masă pentru dureri odor
O carte-n care lacrimile deveneau… poeme!

DISTILAT DE GALAXII

Târziu mă scoate inima din vise
Şi prea devreme zbor prin compromis
Nebună-i noaptea care mă lovise
Zvârlită în al peşterii abis

Lumini se-aprind pe cale alungate
 Dintr-un izvor de doruri nesecat
În gândul palid de pustii palate
Se sparge alambicul aruncat

De îngeri care storc din seva
Iubirii cerului zvârlită în genuni
 Ce scaldă galaxii, ce cântă greva
De neuitări care muncesc minuni.


IZBÂNDA

E trecere-petrecere adâncă în Valea
Plângerii,
Foșnetul cărării din Marea Roșie
Înghite nemilos adâncul morții.

Tresaltă văzduhul din abisul lumii
La auzul luminii ce trăsnește o piatră.
Mirul se scurge din sticlele sparte.

Pe drumul pietruit de tălpi îngerești.
Aruncată-n genuni stă singura moarte
Legată cu lanțul iubirii cerești.

LACRIMILE DIMINEŢII

…și camera albă ascunde urme de tăcere absentă.
Doar nisipul mai curge din clepsidră
iar în iarba de mătase,
roua se joacă în ochi de jăratic…
Sunt lacrimile dimineţii
Adun bob cu bob roua în căuşul palmei
şi-mi ud buzele înfometate.
Absorb din farmecul dimineţii
zbucium de noapte.