După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
- Detalii
- Scris de: Boroianu Gabriela Mimi
- Categorie: Proza
- Accesări: 2
Mergea apatic, cu jumătăți de pași, încercând parcă să întârzie curgerea imposibilă a timpului, trăgând după el căruciorul cu toamne. Tristețea îi cocoașase sprâncenele încețoşându-i privirea iar tinerețea-i tăiase riduri adânci cu unchiile pe față, când trecutul o smulsese nemilos din brațele lui prea neputincioase spre a o mai putea păstra. Doar bătrânețea ca o amantă credincioasă îi rămăsese alături mergând umăr lângă umăr, numărându-i pașii târşâiți.
Călca cu teamă să nu strivească vreo frunză, amintiri rupte din pomul vieții scrise de mâna destinului. Când trecuseră anii? Parcă mai ieri cobora pe-o coajă de copac lunecând peste pârâul de frunze ce șerpuia din buza ogaşului până jos lângă ochiul trist de apă, chiuind...
- Detalii
- Scris de: Dobrica Mariana
- Categorie: Proza
- Accesări: 2
Pe Podul Carol se plimbau statui...
Noi beam un vin fiert ieftin la masa unei terase dintr-o piaţetă unde statuia unui rege oarecare (pentru turiştii care invadaseră oraşul) nu se hotărâse încă să coboare de pe soclu. Stătea acolo impozant şi cenuşiu în mantia sa, neînţelegând agitaţia din jur, privind cu ochi goi eternitatea rece.
Luminile oraşului în sărbătoare erau estompate de ceaţă şi noapte şi totul părea imaterial, vechile clădiri îşi pierdeau contururile şi deveneau parcă fluide, curgând unele în altele, iar pe o scenă improvizată, o formaţie cânta fals, cu un puternic accent slav, melodii care ne întorceau în timp – ale celor de la Boney M sau Beatles.
- Detalii
- Scris de: Gabriela Mimi Boroianu
- Categorie: Proza
- Accesări: 1
Orașul zumzăie ca un stup primăvara. Soarele își adună ultimele raze după coama munților făcând loc serii cu adierile ei răcoroase și cu mirosul îmbietor al grătarelor.
Sărbătoare...
Tarabele își etalează marfa ca niște cocote care mai de care mai frumoasă iar vânzători se învârt în jurul clienților turuind ca niște melițe încercând să vândă ceva. Promenada pare un furnicar. Sărbătoarea scoate oamenii afară din case poate de plictiseală, poate de curiozitate sau doar din dorința de a se bucura de vremea frumoasă.
Bătrânul stă așezat pe o bancă și privește lumea. Are pe genunchi o carte. Mai citește puțin, mai ridică privirea rămânând cu ochii fixați într-un puct, de ai impresia că privește de fapt în alt timp. Copiii aleargă unii după alții gălăgioși neascultând de bunicii care încearcă să-i tempereze. Puțin mai departe dincolo de parc sunt instalate tiribombele, mașinuțele. Acordurile muzicale se împletesc în adieri de vânt cu razele soarelui ce se trage spre asfințit.
- Detalii
- Scris de: Nicolae Vălăreanu Sârbu
- Categorie: Proza
- Accesări: 1
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate. De pe dealurile dezvelite care înconjoară cetatea, soarele reînnoirii îţi atinge fruntea şi-ţi binecuvântează surâsul.
- Detalii
- Scris de: Liliana Gabroveanu
- Categorie: Proza
- Accesări: 3
Sorin tocmai împlinise şaizeci de ani. Vârsta maturităţii depline, a experienţelor complexe.
Avea un obicei nesuferit, de care voia să scape. La fiecare aniversare îşi lua zi liberă. Nu voia petreceri, nu voia nimic. Voia doar să stea singur acasă şi să se analizeze. Ce a realizat în anul ce tocmai trecuse. De data asta nu prea avea ce să bifeze, se simţea obosit. Orele dimineţii erau înaintate, dormise pe săturate. Dar încă mai lenevea în pat. Închise ochii. Crâmpee de imagini din copilărie, amintiri îndepărtate, îl bântuiau de ceva vreme precum o poveste filmată şi înregistrată în cinemateca vieţii lui.
*
Peste oraşul dintre coline se lăsase înserarea.. Era vară. Străzile, casele şi parcurile centrale aveau câte o legendă sau eveniment de povestit.
- Detalii
- Scris de: Milian Oros
- Categorie: Proza
- Accesări: 0
Aproape că nu-l mai recunoșteam pe bărbatul din fața mea. Oarecum speriat, m-am lipit de mama, căutându-i mâna. Fața nebărberită și palidă și ochii pierduți în găvanele vineții și adâncite, de nu le puteai zări lumina, păreau ale vreunei năluci care îmi speria visele când ascultam înfrigurat poveștile cu strigoi spuse iarna la gura sobei. Trupul uscat, lipsit de vlagă și adus de spate, îi susținea cu greutate brațele care parcă-i fuseseră rupte de pe trup și încleiate după aceea la nimereală. M-a privit și el o vreme, ca și când s-ar fi mirat că mă aflam acolo, apoi a întins brațul drept și m-a mângâiat pe creștet preț de câteva clipe, după care și-a întors capul și a rămas privind pierdut pe geamul odăii de parcă noi n-am fi fost prezenți.
- Detalii
- Scris de: Nadia Urian
- Categorie: Proza
- Accesări: 1
În fiecare iarnă, la sărbători, foștii elevi îl colindau pe domnul profesor. Era mai mult decât un obicei. Devenise și dânsul ,una dintre rudele lor.Una foaaarte apropiată. O altfel de rudă…
Intrau în casă și continuau colinda începută afară… Le plăcea mai mult aici, pentru că aveau timp să privească peretele încărcat cu tablouri și tablouașe, cu rame mici sau mititele, ale tuturor generațiilor cărora le predase, în lunga carieră de dascăl.
Recunoșteau aici chipuri cunoscute, ale fraților, prietenilor și vecinilor sau părinților lor. Nu, domnul profesor nu mai era tânăr.
Și preda o materie din cele mai grele, una pe care nu o înțelegeau decât dacă dănsul le- o explica și le- o traducea. Era o traducere a cifrelor și formulelor. Dar pentru asta trebuia muncă. Multă muncă…
Chiar și în orele de educație fizică, când profesorul era plecat la ședințe, iar domnul îi aduna de pe terenul de sport, pentru a mai face câteva exerciții. Ori recapitulare…
- Detalii
- Scris de: Flori Bungete
- Categorie: Proza
- Accesări: 0
Un cunoscut proverb românesc, spune: ,, Ce trăiește, crește!”. Nimic mai adevărat. Drept dovadă că și eu, așa din năzbâtie în năzbâtie, care mai de care mai năstrușnică, ajunsesem pe la paisprezece ani, bătuți pe muchie! Era vârsta la care începusem să primesc ,,oficial”, mai multă libertate. Până atunci, fusese ceva de genul...,, abuz în serviciu”, cu toate că eu eram un fel de...,,liber profesionist”. Însă, cu toate acestea, reușisem să termin cursurile Școlii Gimnaziale cu rezultate foarte bune, și eram deja înscrisă la liceu. Asta așa, ca o consolare pentru bieții mei părinți, care începuseră a crede că nu o fată, ci un băiat mai degrabă primiseră în dar de la bunul Dumnezeu. Bun săracul, că din multe m-a mai scăpat!
Așadar, eram în vacanța mare! Vară...cald...libertate...prieteni...gârlă! Fiind la țară, cei drept, mai perpeleam și eu ceva trebușoară prin gospodărie, așa printre alte lucruri ,, importante” ale zilei, mai mult de nevoie decît de voie, dar era musai, altfel primeam ,,arest la domiciliu” , și începeau a striga copiii pe la poartă, mai ceva ca la ,,moașa satului”!
Într-o zi, l-a scăldat fiind, cu mai mulți băieți și fete, ne-a lovit ca din senin, pofta de pescuit! Și nu oricum...cu undița ca omul, ziua , frumos pe malul gârlei! Nu...nici pomeneală.
- Detalii
- Scris de: Zina Dorina Pancu
- Categorie: Proza
- Accesări: 2
Norii s-au apropiat amenințător și au revărsat pe pământul acoperit de frunze atâta ploaie câtă i-a refuzat în trei luni de vară. Apa alunecă încet printre rănile deschise ale pământului încă însetat după atâta arșiță. Nici o rază pală nu a mai reușit să străpungă pâcla norilor, o infinitate de nunțe de gri s-a etalat prin fața ochilor celor puțini care au îndrăznit să iasă din case într-o duminică rece de toamnă. Copacii răsfirați, zgribuliți s-au văitat, s-au îndreptat amenințători spre cer cerându-și frunzele-napoi, au lăcrimat amar, dar s-au resemnat, aplecându-se a moarte spre pământ, scoarța lor și-a adâncit ridurile, s-a cianozat. Frunze arse și flori violet se răzvrătesc zadarnic în noroi, dar nu mai pot să renască. Fumul discret s-a ridicat, amestecându-se cu picăturile grele de apă, dând o senzatie de sufocare. Pașii mărunți și repezi ai oamenilor tomnatici răsună cadențat pe lespezile lunecoase, grele și ude. Pe strada devastată o femeie cu un șal gri își ridică ochii spre cer. Acum, că norii l-au adus mai aproape de pământ, ar putea să-i incredințeze dorința, iar el ar putea să i-o împlinească.
- Detalii
- Scris de: Nadia Urian Linul
- Categorie: Proza
- Accesări: 1
Cuvintele-ţi lipsesc. Nu ai ce spune. Înghiţi în sec, abia oprindu-ţi lacrimile... E prea mult. E imposibil! Cum s-a abătut aşa o ruşine asupra lui? Cine, cine să-l ajute? De ce s-a abătut asemenea nenorocire asupra familiei lui? Asupra familiei şi a neamului lui...? Nu, nu se poate! Cine e de vină...?
Începe iar şcoala. E din nou septembrie.
Din familie, el e cel mai mare copil. Toţi sunt mândri că au un licean in casă. Fraţii mai mici îl privesc cu admiraţie şi el o simte:
- Auzi, bă, Uţule, fratele meu mere la liceu. Ştii...?
Asta îl întreabă penultimul din cei şapte fraţi ai lui pe vecinul cel mic, prietenul de joacă. Îi plăcea cum sună cuvântul liceu, fără să înţeleagă ce înseamnă.
Oricum, Gicu va merge la LICEU.
Bunica ştie asta şi o simte. E feciorul fetei celei mari, e nepotul ei preferat. De aceea, de câte ori poate, îi pune în buzunarul hăinuţelor trimise în pachet câte zece douăzeci de euro. De acolo, din străinătate. Aşa, ca să-i găsească doar el... Să-i găsească şi să se bucure.