Acasă

Ochii minții

Privind cu marea mea candoare
La trupul tău frumos venusian,
Observ și-a ochilor culoare,
Parcă ar fi obsidian.

Te-ai cuibărit cu multă gingășie
La pieptul meu și dormi,
Așa cum inima-mi te știe,
În suflet dragoste îmi torni.

Nu îndrăznesc să te ating,
Nici părul creț să-l mângâi că nu-i mult,
Doar ochii încet mi-i plimb
Pe trupul tău și tot cu ei să te sărut.

Nu vreau să-ți tulbur somnul lin,
Doar inima să ți-o ascult tăcut,
În brațe cu sufletul vreau să te țin,
Să te iubesc la modul absolut.


 
Iertare

Să-mi ierți tot ce am spus sau am făcut,
Fără de voie sau cu bună știință,
Să-mi ierți chiar nebunia de numai un minut
Că fără vrere n-am avut un gram de bună-cuviință.

Să-mi ierți purtarea de curând avută,
Mitocănia cuvintelor ce eu le-am spus,
Grosolănia gândirii mele, aș zice slută,
Să-mi ierți chiar umilința la care te-am supus.

Încăpățânarea de ai putea să-mi ierți,
De a nu accepta ceea ce-mi spui,
Privirea mi-o feresc atunci când tu mă cerți,
Sunt vinovat de-a refuza tot ce-mi propui.

Iertare îți cer că mă gândesc mereu la tine,
Chiar și atunci când lângă mine te doresc,
Atunci când plâng îți spun printre suspine,
N-oi înceta în veci să te iubesc.

 
Lacrimi pe față

Tu, coborâtă dintre stele,
Din întuneric m-ai salvat,
Pătruns-ai lin în gândurile mele,
Mi-ai oferit ceva ce n-am visat.

Mi-ai dat o liniște în suflet,
Pe care doar cu inima ascult,
Mi-ai pus pe buze încet un zâmbet,
Apoi mi-ai dat dulce sărut.

Acest sărut îl simt mereu,
Nectarul buzelor ți-l simt,
Simt cum miroși, parfumul tău,
Îndrăgostit sunt iarăși, nu te mint.

Mi-ai dat o lecție de viață,
Trecut-am eu prin ea fără de rost,
Acum când lacrimile curg pe față,
Dacă te-aș pierde aș fi un prost.

Mi-aș pierde rostul și menirea,
Mi-aș pierde dragostea de viață,
Aș prefera să pierd și mântuirea,
Aș deveni un om de gheață.

Ar fi posibil totuși să topești
Tot ce în mine a înghețat

Cu vorbă dulce mă stârnești,
Ghețarul în iubire transformat.

Îți spun mereu că-ți mulțumesc,
Că ai intrat în a mea viață,
Și că mă lași mereu să te iubesc,
Și-atunci când lacrimile curg pe față.

 
Ce îmi lipsea

Mi-ai completat în inimă un gol,
Tu ești motivul să-mi trăiesc viața pe deplin,
Cu tine tot ce era fără sens are un rol,
Chiar am uitat ce-nseamnă un suspin.

Ești chiar acel ceva care-mi lipsea,
Ești liniștea ce-o căutam în aste vremuri,
Ești ceva rupt din galaxie, ești o stea,
Lumina ce dezleagă întunecate neguri.

În ochii tăi frumoși găsit-am un răspuns
La întrebarea care de demult mă mistuia,
Era un adevăr greu ceva de nepătruns,
Unde se ascunde, Doamne, iubirea mea?

Fără să faci nimic m-ai readus la viață,
A fost destul în ochii să mă privești,
Chiar ai topit armura mea de gheață
Spunându-mi doar că mă iubești.

 
Trăiești în pulsul meu

Oare, ți-am spus, cât de frumoasă ești?
Nu cred că-mi amintesc prea bine,
Știu doar că în pulsul meu trăiești
Și că acum tu ești parte din mine.

Te oglindești mereu în al meu suflet
Și chiar nu poate să existe fără tine ,
Te am pe tine în loc de inimă în piept,
Prin vene-mi curgi doar tu, mă simt așa de bine.

În loc de aer doar parfumul tău respir,
Pe buze am mereu gustul tău dulce,
Mereu cu ochii minții frumusețea ți-o admir
Și noaptea în vis mereu mi te aduce.

Oare ți-am spus vreodată,ce mult te iubesc?
Și că mereu de vocea inimii ce-mi cântă ascult,
În ritmul ei să te invit la dans doresc,
Îmbrățișați ne contopim într-un sărut.


 
Aștept

Aștept să vină seara să te întorci acasă,
Să mai schimbăm niște cuvinte dulci,
Dar totuși, prima dată, sărutarea ce-a duioasă,
Apoi cu a ta privire caldă, din nou să mă seduci.

O faci la fel, cu multă gingășie,
Începe inima să bată cu putere,
Se agită-n aparență, ca și cum nu știe,
Că sufletul de fapt, mereu o cere.

Aștept momentul cu imensă nerăbdare,
Aștept să-mi vii în brațe, să te strâng,
Să te abandonezi , să-mi spui că nu mai ai răbdare,
După iubire, trupurile noastre plâng.

Aștept ca goală de veșminte și secrete,
Să-mi dai tot ce-nseamnă, dragoste curată,
Picioarele să îți sărut și palma mâinii drepte,
Să stai așa intrată-n mine, noaptea toată.

Aștept să simt acele picături sublime,
Ce ne transpun cu totul în alte lumi,
Plăcerea sufletelor noastre să se-mbine,
Să ne iubim tăcuți, ca doi îndrăgostiți nebuni.


 
Motive

Cândva mi-ai spus să nu mă-ndrăgostesc de tine,
Să fim doar prieteni și nimic mai mult,
Spuneai că tot ce văd și înțeleg la tine
E doar miraj și că, de fapt, ți-ai construit un scut.

Mi-ai explicat de ce să stau cuminte,
Că undeva acolo în inima ta
Sunt amintiri ce dor și-s tăinuite
Și că mereu o să rămână așa.

Chiar despre încrederea în oameni
Mi-ai dat detalii și cum a dispărut,
Despre dureri și multe lacrimi,
De ce experiențe  triste ai avut.

Au fost destăinuiri cu multe lacrimi,
Despre acestea toate nu vorbesc,
Ar trebui să știi că pentru-aceste patimi,
Sunt motivat, mai mult, să te iubesc!


Ascută inima

Dacă îți lipești urechea de inima mea
O vei putea simți că bate și mai tare,
De câte ori se află în preajma ta
Tresare cu o bucurie și mai mare.

Așează capul și lasă-l să se odihnească
Pe pieptul meu, să-ți mângâi părul ud,
Sărut voi pune pe fruntea ta măiastră,
Pe ochii cei frumoși care adesea mă pătrund.

Rămâi așa și ascultă inima ce spune
Cu fiecare bătaie, din câte-au mai rămas,
Numele tău și toată dragostea din lume,
Te voi iubi mereu la fiecare pas .

Închide ochii și privește-mă în suflet
Și vei vedea ce însemni tu pentru mine,
Atinge-mă ușor cu mâinile pe piept,
Să simți că inima mea bate numai pentru tine.