După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
- Detalii
- Scris de: Maria Berciu
- Categorie: Proza
- Accesări: 0
Trăim zilele pandemiei cu noul corona virus închiși în apartamente, conform ordonanțelor militare a căror număr crește. Suntem avertizați constant pe toate canalele, că trebuie să stăm acasă! Am încercat să îmi umplu timpul în diverse moduri, iar acum am luat hotărârea de a-mi îndeplini o dorință mai veche, aceea de a scrie povestea vieții mele. Aș vrea, ca într-o zi să găsesc aceste întâmplări într-o carte scrisă de o altă persoană, astfel aș putea vorbi despre ele cu prietenele mele, să le aflu părerile și poate să aflu măcar câteva răspunsuri la întrebările pe care le frământ în minte. Aș vrea să îmi pot da seama, cât din ceea ce am trăit se datorește alegerilor mele, ori, lucrurile s-ar fi întâmplat la fel chiar dacă eu încercam să le fac să fie altfel?
Numele meu este Felicia, mă apropiu de venerabila vârstă de patruzecișicinci de ani. Am un copil, căruia îi spunem Mitru, deși în acte este Dumitru. Este acum elev, în ultimul an la un liceu bun și este foarte preocupat să își pregătească sfârșitul de an școlar, examenele de bacalaureat și cele de admitere care vor urma.
- Detalii
- Scris de: Dumitru Tălvescu
- Categorie: Proza
- Accesări: 0
Așchiile din bucata dreptunghiulară de plop săreau în toate părțile, ca niște aripi de fluturi albi, într-o mișcare dezordonată ca și cum plecarea din bucata primordială le-ar mai fi putut aduce înapoi. Tobar privea cu atenție locul unde dalta lovea lemnul, căutând dimensiunea potrivită pentru a-i da în final forma dorită. Kvec, copilul cel mic, privea și el din pragul cortului, cu cămășuța ridicată peste burta umflată, arătându-și buricul țuguiat, pe care bunică-sa, Frusina, i-l tăiase în grabă acum trei ani. Începea să fie cald afară, iar fumul de la focul improvizat începu să invadeze cortul. Se furișa prin încăperea umbrită, ocolind puținele mobile și ieșea, șuvițe-șuvițe prin găurile pânzei peticite în tot locul.
- Ți-am zis, fa, gătește afară, umpluși cortul de fum...
- Taci mă, nebunule, că doară nu faci tu mâncare, vezi-ți de treaba ta că acuș nu mai
avem nici un șfanț și nu mai am ce să-ți pun pe masă-
- Haoleo, da gură mare ai, nu văzuși că-ți pusei afară fiarele și oala de tuci să gătești acilea?
- Detalii
- Scris de: Daniela Baciu
- Categorie: Proza
- Accesări: 0
Norii negri se imbulzeau si se buluceau dinspre Luciu spre satul întins ca in palmă de pe malul Calmatuiului. Vântul isi proptise foalele în înaltul cerului si involbura praful de pe ulițele neasfaltate. Grigore, a pus mâna streașină la ochi si a scos o înjurătură printre dinții galbeni de la mestecatul tutunului, o meteahnă veche din tinerețe :
- Grijania mătii de vreme!
Era cu oitele, pe un islaz in apropiere de Pogoane. Fusese oier de cand se stia si nu avea de gand sa renunte vreodată la câmpul si stelele lui. Acolo, pe islaz vroia să isi doarmă somnul veșniciei langa mioarele lui in sunet de dor si jale, doinite de fluierele ciobanasilor, in freamăt de frunze si in vajait de vânt!
Stia ca moartea pândeste, hâtra dar încă nu se dădea cu una, cu două desi avea saptezeci de ani. Era înalt, subțirel dar adus de spate si tara usor după el piciorul drept. Dormitul sub cerul liber isi luase tributul si oasele lui bătrâne il cam dureau, mai ales când se schimba vremea, ca acum.
- Detalii
- Scris de: Liliana VIERU
- Categorie: Proza
- Accesări: 0
Sufletul, inima Crinei ajunseseră sa se întrebe, sa analizeze, sa judece, să rabde și să-și răspundă la cele ce o preocupau.
... Viața, ca un râu nesecat, ca un fluviu din care adeseori se revarsă un zâmbet amar, dar și dulce, orgoliul rănit, dar și o stare de mândrie înălțătoare, oameni decăzuți, dar și divini, plâns isteric, dar și benefic, dragoste pe muchie de cuțit, dar și secrete tenebroase... Viața cu toate trăirile ei, frumoase și mai puțin frumoase, plăcute și neplăcute, i-au demonstrat de nenumărate ori că există în toate o unealtă de măsură, o limită, o cumpătare. Există acea balanță care îi dă fiecărui om atât cât merita, atât cât poate duce. Din toată viața sa, ea sesiza că orice faptă-i cu răsplată, orice lucru este cu măsură, cu limită. Balanța stă mereu de veghe. Totul este bine cântărit de Sus. Dar și pregătit de noi. Ca și fiecare om trecut prin viață, a înțeles că este imposibil ca în lume să fie numai bine sau numai rău.
Citește mai mult: FRUCTUL INTERZIS E DULCE (ESTE VIAȚA O BALANȚĂ?)
- Detalii
- Scris de: Liliana VIERU
- Categorie: Proza
- Accesări: 0
Prin suferințe creștem, ne călim, ne perfecționăm, și dacă dorim, învingem! Cineva se căsătorește și-i nenorocit, altcineva divorțează și-i fericit! Banale aparențe, dar există, din păcate, ca niște paradoxuri nedorite... Căci, dacă e să fim sinceri, cine nu și-ar dori să aibă o familie, copii, să fie fericit împreună cu alesul, aleasa? Cred că toți aspirăm și visăm la o viață de poveste. Dar viața nu-i un basm, un vis, sau un film de scurt metraj... În viată se întâmplă multe... În toate cazurile depinde de persoanele implicate în relații conjugale.
Dar dacă nu depinde numai de noi fericirea visată? Atunci, toate dorințele noastre se spulberă, se sfarmă, mor, dispar, pier...
Viața e ca o balanță, ca o cumpănă care se mișcă când spre bine, când spre rău... Și fiecare dintre noi vede „același bine” sau „același rău” diferit. Într-o situație, când totul dispare fără nici un puseu de conștiință, se ruinează, se risipește, adică se duce totul la pierzanie, cu siguranță că „soluția binelui” ar fi chiar „soluția răului”. De unde se trage atare filozofie? Din faptul, că divorțul este tratat ca un deznodământ negativ... Dar, adeseori, doar el este soluția fericită. Ruperea unei relații, de obicei nesănătoasă, poate servi ca bază pentru alte relații, cu adevărat – fericite!
Citește mai mult: FRUCTUL INTERZIS E DULCE (GREȘELILE NOASTRE – LECȚII ALE VIEȚII!)
- Detalii
- Scris de: Liliana VIERU
- Categorie: Proza
- Accesări: 0
Tânăra familie acceptă trecerea cu traiul la părinți. Se liniștise și Crina, gândind că soțul ei va avea rușine și respect față de părinții ei. Dar, vorba ceea „pielea rea și răpănoasă, ori o bate ori o lasă”... Timpul demonstra ca Igor nu era omul care să-și schimbe apucăturile. Nu venea acasă cu zilele sau dacă venea, aducea cu el și prietenii săi, prezentându-le familia lui frumoasa. Venise într-o zi acasă și-i zise Crinei:
— Gata, am dat apartamentul nostru în chirie!
— Ce, cum așa, cui l-ai dat?
— Păi, iată așa, tu nu lucrezi, stai acasă și nu faci nimic toată ziua, de lucrat lucrez numai eu ca un măgar, așa că niște bani în plus, n-au să ne încurce!
— Bine, dacă zici, doar ca avem pe acolo lucruri...
— Nu-ți face grijă de lucruri, le-am pus deoparte și chiriașii n-au sa-și bage nasul în ele!
Citește mai mult: FRUCTUL INTERZIS E DULCE (PEREPEȚIILE LUI IGOR)
- Detalii
- Scris de: Liliana VIERU
- Categorie: Proza
- Accesări: 0
Mama - cel mai frumos lucru din lume...
— Respirați adânc, luați-vă noi puteri...
— A-a-a!!l
— Încă o dată!
— U-a-aaaa, u-aaaaa!
— Un băiețel minunat!
— U-a-a!!! u-aa-aa!
— Încă un băiețel!
— Dați-mi-i să-i văd, să-i ating! Să mă încredințez, că i-am adus pe lume!
— Poftim, sunt copiii, pe care numai ce i-ați adus pe lume!
— O, Dumnezeule, ce comori mi-ai dăruit! Iți mulțumesc. Doamne!
Citește mai mult: FRUCTUL INTERZIS E DULCE (CĂSNICIA - UN CALVAR ACCEPTAT BENEVOL)
- Detalii
- Scris de: Liliana VIERU
- Categorie: Proza
- Accesări: 0
O toamna târzie învălui pământul, dar și umerii Crinei. Prin parcul așternut cu un strat voluminos de frunze ruginii, aproape frântă de iluziile sfărâmate, fata se opri să-și tragă sufletul. Un buchet de crizanteme albe îi înfrumuseță peisajul.
— Unei flori, alte floricele!
— O, mulțumesc, Igor!
— Cu mare plăcere, prințesă!
— Ce stai prin ploaie, vreai sa răcești?
— Nu, adun aer curat în plămâni...
— Hai sa ne ascundem undeva de ploaie.
Igor era un băiat, căruia demult îi plăcea Crina. De nenumărate ori i se destăinuise în amor, ea de fiece dată rămânea rece la declarațiile lui. Îl iubea și respecta ca pe un frate.
Citește mai mult: FRUCTUL INTERZIS E DULCE (CEREREA ÎN CĂSĂTORIE)
- Detalii
- Scris de: Liliana VIERU
- Categorie: Proza
- Accesări: 0
Mereu în căutarea frumosului, adevărului, Crina se dorea în centrul atenției. Susținuse ultimul examen de absolvire la Academia de Poliție. Era ultimul ei an de studii. Fusese îndreptată să-și desfășoare practica de stat într-un inspectorat de poliție din oraș ca ofițer de urmărire penală. „Eu ofițer de urmărire penală? Adică și locotenent-major? Desigur eu, Crina Solomon, cu funcția de ofițer de urmărire penală, cu gradul de locotenent-major!”, se încurajă fata singură pe sine.
Uniforma polițienească și epoleții de locotenent-major o prindeau bine la față, îi inspirau mare curaj, avea forța să lupte cu nedreptatea, cu devotament, sârguință, dăruire și să învingă. Să respecte Legea și să-i impună și pe cei din jur s-o respecte.
— Locotenent-major, Solomon, aveți de îndeplinit o misiune importantă!
Citește mai mult: FRUCTUL INTERZIS E DULCE (PRIMA ANCHETĂ, PRIMA IUBIRE PĂTIMAȘĂ)
- Detalii
- Scris de: Liliana VIERU
- Categorie: Proza
- Accesări: 0
O vară cu zăpușeală se dezlănțuise în toată amploarea ei. Crinei îi reapărură noi licurici în ochi. Visa la schimbări pozitive, la noi realizări... Nici gândul de la prințul dorit nu dispăruse, deși se simțea decepționată, deziluzionată, când se gândea la genul masculin, totuși, în sufletul ei „prințul pe cal alb” era unica alinare, singura iluzie că el nu va fi ca toți ceilalți. Prințul va fi un băiat simplu, omenos, cu gânduri și sentimente profunde, luminoase și sincere față de ea. O va lua de mână, îi va arăta Grădina Edenului, adică viața, vor juca nuntă mare și frumoasă, vor avea mulți copii și vor fi cei mai fericiți...
Se mai maturizase, destinul o mai încercase prin varii conjuncturi. Era studentă în anul II la Academia de Poliție. De unde plecase încă nu uitase... Nu uitase nici de liceul unde fusese elevă. Primi o invitație la Balul de Absolvire al clasei a XII-a și o acceptă. Se împrietenise cu Evelina, o studentă de la medicină cu un curs mai mare decât ea, cu care se duse la balul din localitate. Începuse a se întâlni cu un băiat din orășelul ei, de care avu impresia că se îndrăgostise încă de pe băncile liceului. Cam prin clasa a X-a, în timpul unei serate, Vlad, așa se numea băiatul, îi făcu-se o invitație la dans, iar ea acceptă invitația.