După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
- Detalii
- Scris de: Cristian Mladin
- Categorie: Proza
- Accesări: 1
Roțile se învârt. Spre înainte. Totdeauna spre înainte. Asfaltul gri este acum întunecat. Lumina apare și dispare, pe măsură ce stâlpii de iluminat rămân în urma mașinii.
E frig. Puținii trecători se grăbesc spre căldura caselor. Singur cu gândurile mele, mă îndrept spre parc. Acum o oră eram încă întins pe spate, cu mâna dreaptă sub cap, încercând să mă motivez.
Acesta e punctul critic. Îl simt și îl știu. Cel mai greu e să te hotărăști. Corpul preferă căldura confortabilă a patului, iar somnul îți dă târcoale. De fiecare dată, mă înfrâng pe mine însumi. La început nu îmi reușea, dar repetiția m-a făcut ceea ce sunt acum.
Ritualul e de fiecare dată același. Tricoul tehnic, pantofii sport și treningul negru. Indiferent cât de grea a fost ziua, alergarea îmi dă o stare de bine. Corpul secretă endorfine, iar gândurile aleargă odată cu mine.
Mă bucur că pot să alerg. Asta mă ține în viață cu adevărat. E bine să ai un hobby. Cred că înlăuntrul nostru locuiesc mai multe energii care sunt în stare latentă majoritatea timpului. Iar dacă poți să accesezi măcar una din aceste energii, devii tu însuți o formă de energie.
- Detalii
- Scris de: George Dimitriu
- Categorie: Proza
- Accesări: 0
Leo se simțea deprimat și încă somnoros – noroc că monitorul-folie aplicat pe fereastră începuse să proiecteze imagini pentru îmbunătățirea stării de spirit! O sărută ușor pe obraz pe Sofia, care însă nu se lăsă trezită căci era foarte devreme.
– Hai, dragă! Deșteptarea! Știi că astăzi am o întâlnire importantă - îi spuse cu voce caldă, care însă trăda nerăbdarea.
Până la urmă frumoasa blondă se dădu jos din pat și se îndreptă către baie. Chipeșul ei partener se ridică molcom, iar patul austerei camere se dematerializă imediat. Bărbatul își mângâie barba și comandă mental monitorului-folie să treacă pe modul știri. Leo aprecie concizia acestora (o știre conținea maximum două fraze) și se lăsă amuzat de modul impersonal în care erau rostite de robotul-prezentator:
De la desființarea închisorilor a scăzut constant numărul oamenilor care sunt nevoiți să trăiască izolați în pustietate ori să-și dea acordul de a fi cobai în experimentele cu nanoboți. Se așteaptă cu nerăbdare momentul în care pachetul legislativ va dispărea urmând să guverneze doar legile bunului simț.
- Detalii
- Scris de: Cristian Mladin
- Categorie: Proza
- Accesări: 0
Aşteptând răbdătoare ca Liviu să păşească în lumea viselor,imaginaţia Maiei zburda liberă.Se închipui ieşind încetişor din casă ,strecurându-se cu mers de pisică pe langă umbra veche a caselor.
Destinaţia era deja stabilită.Viaţa palpită în inima oraşului iar zgomotul subteranelor este o alternativă care se vrea aleasă să acopere zgomotul zbuciumului trupului şi sufletului.
Păşind treptele ce conduceau spre o altă lume, se simtea liberă,acasă,rebeliunea punând stăpânire pe ea gradual.Însetată,se lăsă purtată pe valurile muzicii iar ascensiunea ei pe boxa ce vibra frenetic nu se lăsă mult asteptată.
Berea curgea în valuri în localul plin de fum iar Maia,de la înăltimea boxei, începea să vadă viaţa cu alţi ochi,încurajată şi de lichidul gălbui şi cu spumă ce îi răcorea trupul înfierbântat.
Ochii multor animale de pradă nocturne erau îndreptaţi spre ea.Se simţea validată de acest lucru,care o făcea să se simtă importantă.Ochii fostului ei partener o dezbrăcau lacom,reactivând instincte ancestrale.
- Detalii
- Scris de: Toma Vicky
- Categorie: Proza
- Accesări: 0
- Ie, faine sărbători mai ierau...! Țânem unu-doi porși faini pe care-i îngrijem ca lumea șî când erau de o sută șaizăși de chile, aprope două măji, îl rugam pe Petrea lui Lenuța, că el era mnisarășu nost, adică măcelarul nostru, să ne spuie când pote vini să ne taie porcu. Înaite de-a vini ne pregătem oalile mari pentru fiert maioșu, topit unsorea, bidonu mare pintru unsore, mașîna de cârnaț a cărei cuțit șî sâta trăbuieu să fie bine ascuțăte, etc.”
- Îmi amintesc cum tata ascuțea cuțitele, tăia lemnele ca să-ncapă în pârlitoare și îi chema pe bărbații din vecini să-l ajute la ținutul porcului.Tata Ane, nu voia să țină porcu, stătea în casă, cu perna pe cap, să n-audă cum se „cuviță” porcul.De fapt, asta făceam și eu....
- Apoi, șineva trăbuie s-o facă șî pe asta..zicea mama.
- Ce bine că eram copil...i-am răspuns mamei.
- Așa era obiceiul...Noi, boresîle, curățam ceapa, aiusau usuroiul, măcinam ciperiu, uscam crenguțele de cimbru în cuptor și le cernem ca să îl punem în maioș.
- Detalii
- Scris de: George Dimitriu
- Categorie: Proza
- Accesări: 0
Copacul cu... cormorani
În cea de-a treia zi de Paşte a anului 2023 am pornit, dis-de-dimineaţă, împreună cu fiul meu cel mare, Ştefan, spre Dunavăţu de Jos. Ajunşi pe la prânz la pensiune, am fost întâmpinaţi de arbori gătiţi cu superbe magnolii alb-movii, ornate-n interior cu sute de puncte. Pe-un perete trona o imensă planşă care prezenta peştii din apele României, alături de una referitoare la păsările migratoare, de ample hărţi ale Deltei, şi de-un tablou-caricatură ce înfăţişa oameni politici. La loc de cinste se hodinea, înfipt într-un panou lemnos, un cap de peşte cu gura deschisă - se voia hidos, însă era cam ştirb! Din restaurant se putea admira un pitoresc canal, vecin cu pensiunea, canal pe care se odihneau câteva bărci.
Începuserăm dejunul cu borş de peşte, servit ca la Letea: zeama şi cartofii în boluri, iar peştele, fiert, îmbrăcat în legume, ne ‘mbia de pe-un platou. Am continuat c-o saramură de crap cu mămăligă, minunat aşezată într-o farfurie încăpătoare, farfurie-n care locuia şi un recipient cu supliment de zeamă. Nea Florin, barcagiul, şi-a făcut apariţia înainte să terminăm de mâncat. Faţa roşie, de lipovean, n-avea pilozităţi; avea în schimb buze subţiri, nas consistent, şi fusese plantată pe-un trup solid. L-am citit imediat:
- Detalii
- Scris de: Toma Vicky
- Categorie: Proza
- Accesări: 0
“Iarna nu ucide florile.Le dă posibilitatea să renască.”
Valeriu Butulescu
După ce veneam de la școală și serveam masa, coseam pernițe, draperii, carpete, pentru a ne înfrumuseța casa. La început coseam pe pânză de sac, din cânepă, cu fire de lână vopsite, după diferite modele care erau la modă și circulau prin tot satul. Unele dintre ele erau ținute- n secret, să nu se umple tot satul, alteori aduceau modele din alte sate. Îmi amintesc că într-o iarnă, în ciclul primar, am cusut pe pânză de sac și fire de lână colorate, draperiile cu trandafiri și cruci pentru ușile și fereastra din camera dinapoi. Îmi plăcea să cos cu cruciulițe simple, duble, tăietură, chelim, punct de goblen și eram tare mândră de rezultatul muncii mele. Toate acestea le datorez mamei care m-a-nvățat de toate, știind că mă vor ajuta în viață. Așa a-nvățat-o și pe ea bunica Viorica. De țesut nu am țesut, dar am încercat să am habar și de această îndeletnicire. Admiram tot ceea ce ieșea din mâinile fermecate ale mamei.Țesea până târziu, veneau și surorile ei și avea un dar de a potrivi culorile de parcă câmpul înflorit s-ar fi coborât pe covoarele sale.După plecarea mamei melei la bunul Dumnezeu, în rujile pline de culoare văd chipul mamei iar în verdele frunzelor, olivul din ochii ei. Unul dintre ele, pe fond de albastru, ca de Voroneț, cu flori roșii și lăcrimioare, l-am transformat într-o tapiserie, în camera din mijloc, lângă tablourile vechi ale familiei, cu rame aurite de unde mă privesc strămoșii mei mutați în veșnicie. E camera amintirilor!
- Detalii
- Scris de: Cristian Mladin
- Categorie: Proza
- Accesări: 0
Bătrânul privea în depărtare. Se pierdea în gânduri, într-o lume a lui, ca într-o pădure cu cărări pe care le știa demult. Ochii săi, odinioară albaștri, erau acum alburii ca și cum o ceață s-ar fi pus înaintea lor. Ca un obstacol uneori, ca o protecție împotriva necunoscutului.
Nu multe lucruri pământești îi erau însă necunoscute. Crescuse într-un oraș vechi de la malul mării, într-o familie de pescari. Îl privea cu admirație pe tatăl său, un bărbat cu chipul aspru, ars de soare. Dar copilul știa că barba nu-i putea masca bunătatea sufletului. Simțea asta. Simțea în fiecare bucată de pâine neagră cu pește afumat pe care o mâncau. Împreună. Seara, când tatăl se întorcea din larg.
Din când în când, trăgea cu ochiul spre mama sa. Vedea cum i se luminează chipul când tatăl copilului ei se întorcea acasă. Vorbea cu ochii toate cuvintele ce nu le putea spune până atunci, pe înserat. O dragoste caldă, cu care îi învelea pe amândoi, soț și copil, de la începutul lumii lor.
- Detalii
- Scris de: Vali NIȚU
- Categorie: Proza
- Accesări: 0
Motto: Trăiesc libertatea verbului a iubi
Am atins cu brațele minții verbul a iubi, am deschis cămașa unor noi zori, ca dar de la Dumnezeu, o nouă rugăciune sub bolta aceluiași Cer.
Iubirea îmi e sete, îmi este superb autograf pe chipul ce-mi arde în ruginiul vremii, în toamna ce a sosit pe prispa vieții incurabilului boem.
- Oare am ajuns în spirala rostului?
- Spune tu, pântec de lumină.
În durata luminii buzele flămânde se bucură de senzualitate, privirile predau lecții de iubire în zilele rămasului de viață.
- Aștept degetele tale, femeie, îmi e tare dor de atâta dor!
În despletite dimineți mi-e dor de mângâierile ce cad atent pe coapse, pe coapsele din valsul luminii, dans dintr-un portativ cu note fericite, inegalabilă partitură de pian, singular fericit, frumoasa mea metaforă.
- Portativul trăirii poate fi verde popas?
- Da, prin ruga spre Înalt.
Citește mai mult: Fragment din volumul „Libertatea de a fi Eu”
- Detalii
- Scris de: Eugenia Coman
- Categorie: Proza
- Accesări: 0
Prăbușitoare de zi, noaptea se așterne tainic, peste orașul gârbovit sub zăpadă. Cu schimbătoare înfățișare, crivățul rătăcește besmetic prin toate coclaurile, pentru a răstigni liniștea, cu o patimă aspră și răsunătoare.
În numele unor interese particulare, în gara nouă a orașului, călătorii își fărâmă gândurile, nerăbdători să vadă cât mai grabnic cele două luminițe din fruntea locomotivei, care vor colora vremelnic în galben împrejurimile albe, deschise larg, până la tâmpla cerului.
Pricopsita adăstare se lasă într-un târziu cu împlinire: un fluierat lung, care înghite șuieratul crivățului, adună speranțele celor înșirați de-alungul peronului, că în curând se vor bucura de binefacerea unui loc călduros din interiorul trenului cu pricina.
Câteva clipe zăbavă și urgisirea se stinge! Toți cei aflați în așteptare se prind unul câte unul de barele metalice ale ușilor vagoanelor și nu le cade bine cruda fierbințeală, când mâinile lor se dezlipesc anevoios din încleștarea cu fiarele înghețate.
Înăuntru este cald și lumină! Pe la geamuri iarna își continuă reprezentația, fără ca cineva să mai vrea să se ostenească a-i păstra prigoana, ca o proaspătă amintire.
- Detalii
- Scris de: Ion Toma Ionescu
- Categorie: Proza
- Accesări: 0
Mi-a căzut în mână întâmplător prin Digiteca Arcanu, numărul din 02 noiembrie, anul 1948, al celebrului ziar Universul, taman azi, 02 noiembrie 2023, când împlinesc trei sferturi de veac. Să-l deschid, ce să fac?
Era dimineaţă, cerul îngândurat încerca să se lumineze, şi, ceva ciudat se întâmpla cu mine.
M-am trezit dintr-odată pe strada Brezoianu 23-25 în mijlocul agitaţiei bucureştene. Vânzătorii de ziare începuseră să strige titlurile primei ediţii. Un băiat tânăr mai măsliniu la faţă mi-a întins Universul. Era acelaşi cu cel pe care îl aveam deja în geantă. Am pacurs prima pagină cu gând să aflu ce ţinte au mai atins loviturile aeriene din nordul fâşiei Gaza şi câţi luptători Hamas au mai pierit în labirintul de canale subpământene. Nimic despre Gaza şi nici despre războiul lui Putin cu Ucraina, nimic. Firesc ce să zic.
Pe prima coloană a primei pagini mi-a sărit în ochi primul titlu. „Aţâţările războinice sunt sortite eşecului”. În continuare „Trădătorii” şi „Ce cred cetăţenii despre prietenia româno-sovietică”. Ar mai fi „Telegrama Congresului ARLUS adresată generalissimului I.V. Stalin” şi „Inaugurarea nouei(grafie originală)linii ferate Filiaşi-Bumbeşti-Livezeni. Uite că se întâmplă lucruri bune la C.F.R.!... Întorc Universul la ultima pagină. Anunţuri, Publicitate, Reclame. Poate găsesc o notiţă să consemneze faptul că m-am născut şi eu în această zi. Insist. Vânzări, Cumpărări, Despre morţi numai de bine...