După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
- Detalii
- Scris de: Octavia Diana
- Categorie: Proza
- Accesări: 3
"Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu."
- 1 Petru 3 : 3,4
Cuvântul "eleganță" este folosit în această lume cu scopul de a scoate in evidență mişcări alese, un bun gust la alegerea îmbrăcămintei, o combinație aleasă între faptele şi gesturile tale, şi mai ales o armonie şi o frumusețe inimaginabilă in ceea ce faci, spui şi simți.
Se găsesc diferite asemănări cu acest cuvânt într-o lume întunecată şi plină de imperfecțiuni, dar într-un suflet creştin, există această eleganță?
Într-un suflet în care spunem că există Isus, există şi noblețe?
În ceea ce spui, ce gândesti, ce faci şi ce hotărăşti se găseşte eleganța cerului?
- Detalii
- Scris de: Nae BUNDURI
- Categorie: Proza
- Accesări: 2
…Spuneam că vă voi relata câte ceva despre saşii aşezaţi aici în secolul doisprezece. Era prin anul 1149 după Cristos, într-o zi de toamnă timpurie cu brumă şi sărăcie, într-un Ardeal călcat deja de alţi “musafiri” veniţi de prin Asia în hoarde, călare, stabilindu-se în câmpia Panonică unde era într-adevăr vid social şi nu în Ardeal, cum spun astăzi urmaşii lor. Dar asta e altă poveste. Cum spuneam, era spre seară şi Ion, ţăranul român, închisese găinile, dăduse câteva lături la un purcel care nu promitea prea multe până la Ignat şi mânca o turtă din secară în faţa căsuţei din lemn, cu tindă şi pământ pe jos. Cucuruzul era încă pe tărâmul făgăduinţei pentru care spaniolii hoinăreau în derivă peste mări şi oceane. Tăranul de care vorbeam, un oarecare Ion, nu era nici vesel, fiindcă nu avea motive şi nici trist, ci aşa cum îi stătea bine unui ardelean, sobru. Asta era viaţa lui. Stătea aşezat pe un bolovan adus cu boii, din prundişul râului. Nişte vecini se întorceau de la câmp cu un coş de car cu sfeclă şi lobeniţe. Era toată averea cu care urma să intre şi să iasă din iarnă. Faină recoltă zise Ion, vădit ironic, spre ţăranul desculţ din carul cu boi, care-i arătă ostentativ mâna într-un mod vulgar, dar sugestiv.
- Detalii
- Scris de: Teodor SĂRĂCUȚ-COMĂNESCU
- Categorie: Proza
- Accesări: 3
În ultima vreme, ieșea foarte rar în oraș și nu-i mai făcea nicio plăcere să mai fie văzută de foștii ei elevi, de colegi sau de cunoștinte, chiar dacă, deși trecuseră aproape două decenii de când se pensionase, cei care o întâlneau i se adresau cu apelativul „doamna”, cu mult respect pentru omul care a îndrumat mii de elevi și poate mai puțin pentru disciplina pe care a predate-o. Latina nu era un obiect de studiu ușor și nici la îndemâna oricui, dar cei mai mulți elevi se străduiau să-i descifreze tainele mai mult din respectul pentru „doamna profesoară de latină”.
Chiar și atunci când ieșea, o făcea cu direcție precisă spre locurile, aproape tot timpul aceleași, din care își lua puținele lucruri trebuicioase. Se întâmpla uneori să stăruie mai mult asupra unora, nou apărute, cercetându-le cu grijă și curiozitate, dar renunța cel mai adesea în favoarea prețului. Toamna vieții o încovoiase destul de tare și după moartea soțului, care era cu vreo zece ani mai în vârstă, parcă simțea și mai tare oboseala.
Era însă mulțumită în trecerea ei că nu trebuia să-și bată capul cu lucrurile voluminoase sau cele care țineau de administrarea casei, acestea cădeau de câțiva ani buni în sarcina celor doi copii, Mara și Marin. Fata era procuror intr-un orășel de provincie destul de apropiat, iar Marin era un cunoscut chirurg.
- Detalii
- Scris de: Nae BUNDURI
- Categorie: Proza
- Accesări: 3
…Pentru rudele din partea unchiului David, al doilea ca vârstă dintre cei patru fraţi, am acelaşi sentiment de dragoste ca şi pentru fratele meu. Când unchiul Favid a murit, în anul 1953, eu aveam doi ani iar cei patru copii pe care îi avea cu soţia lui, mătuşa Măriuţa, aveau între 4 şi 13 ani. După ce s-a prăpădit de tânăr, atât mătuşa Măriuţa cât şi cei patru veri au luptat din răsputeri şi nu s-au lăsat copleşiţi de cruda soartă, dimpotrivă, prin muncă şi inteligenţă au reuşit în viaţă. Cei doi fraţi rămaşi în viaţă, Tata şi unchiul Nelu nu i-au prea putut ajuta material, au muncit cum au putut şi s-au descurcat dar, tatăl meu cum am spus avea oarece inteligenţă şi i-a ajutat cel puţin cu sfaturi. Din anul 1953 şi până prin 1958 au mai rămas în zonă după care, un frate de-al mătuşii Măriuţa, un om înstărit trăind în Lugoj unde probabil s-a stabilit tot în timpul crizei din 1949, le-a oferit o căsuţă acolo în Banat, destul de bună şi spaţioasă pentru o mamă cu patru copii dintre care fata cea mare tocmai se căsătorise şi era “pe leafă”. Amintiri mai plăcute am din perioada când încă erau la Homorod, eu aveam 6-7 anişori şi adoram să fiu în preajma lor mai ales când făceau năstruşnicii. Oara era cea mare ,urma Gicu mai mic cu vreo doi ani, Vasile tot aşa cu vreo doi ani mai mic şi Ani, mezina mai mare ca mine tot cu doi ani. Locuiau la o mătuşă sufletistă care nu le percepea chirie, tanti Miţa, bună vorbitoare de limbă franceză, trecută prin case mari din Bucureşti în perioada interbelică.
- Detalii
- Scris de: Nae BUNDURI
- Categorie: Proza
- Accesări: 3
...Îmi cer scuze în faţa prietenilor care au îmbrăţişat cariera militară, când îmi exprim păreri de rău, privind unele părţi negative, îi stimez, le apreciez eforturile şi le mulţumesc pentru faptul că şi-au dăruit viaţa şi inteligenţa întru apărarea gliei strămoşeşti. În armată pe vremea când eu îmi satisfăceam (?) stagiu militar, la nivel de dormitor, unde Dumnezei erau caporalii, stituaţia era cu totul alta comparativ cu lumea ofiţerească. Umilirea şi bătaia de joc erau cele mai în vogă activităţi la programul de seară şi nu cum ar fi trebuit să fie, disciplină, respect şi conştiinţă. De exemplu, ne puneau caporalii să măsurăm dormitorul cu băţul de chibrit. Dormitorul avea cam 20 de metri iar după o oră de măsurat, raportam că are lungimea de 423 de baţe de chibrit. Caporalul ţipa: La loc comanda, mai măsoară o dată că mie nu mi-au ieşit atâtea când eram ca tine! Măsuram până ne amorţeau genunchii şi cădeam din picioare. Altul îşi punea un vailing la marginea patului şi îmi dădea ordin să-l umplu cu apă, aducând-o cu linguriţa din spălător, că avea chef să se spele pe picioare în vasul în care a doua zi se punea ciorba. De frig şi înfometare nici nu mai spun. Am făcut două ierni într-o baracă construită în primul război mondial, cu un singur rând de geamuri la ferestre prin care vântul din Constanţa trecea ca acceleratul prin Buda.
- Detalii
- Scris de: Iulian Barbu
- Categorie: Proza
- Accesări: 3
În vremuri de mult apuse trăia un împărat pe nume Roșu Împărat care stăpânea un vast imperiu.Acesta era vestit pentru bunătatea și înțelepciunea lui în toată lumea.Era un om foarte iubit de supuși.El avea un fiu pe care îl chema Cristian un voinic foarte frumos cu ochii albaștri și părul ca pana corbului!
Tânărul prinț a plecat într-o la vânătoare și într-o poiană a zărit o fată înconjurată de foarte mulți supuși.Aceasta cânta dintr-o frunză de nuc.
Cristian s-a furișat după un tei și a întrebat o rândunică ce trecea în zbor:
-Vietate a pădurii cine fata?
-E fiica iubirii.Tatăl ei e Dumnezeu și a coborât din cer pe pământ.
- Cum pot ajunge la tatăl ei s-o pețesc căci mi-e dragă fata?
-Pentru asta trebuie să mori și să renaști dintr-o stea. răspunse rândunica
Prințul nostru s-a întors spre dimineață la castel și i-a zis tatălui său că vrea să plece în căutarea miresei sale.Tatăl să împăratul Roșu i-a dat cel mai bun cal al său și merindele necesare pentru drum.A vrut să-i dea și un scutier dar Cristian a refuzat.
- Detalii
- Scris de: Iulian Barbu
- Categorie: Proza
- Accesări: 3
N-am să încep cu a fost odată ca nicodată ci o să încep aşa;
După ce a venit viaţa prin univers iubirea cu raza de lumină din priviri a dat viaţă Paradişilor şi Fariaşilor în lumea paralelă din acelaşi paradis aflat în perla unei scoici de pe fundul Mării Crucii.Tot cu durerea din ochi a dat viaţă reginei clovnilor şi altor zâne din paradis.
Viaţa
Se naşte
Din lumină
Paradis cel Mare era fiul păsării Azur-Phoenix şi despre acesta legenda spune că atunci când lupta pe calul său lumina tot cerul.
Cavalerul s-a îndrăgostit de fiica mării şi a Domnului care locuia în basmul apărat de magma Pământului.
Fata dormea un somn adânc într-un castel apărat de dragoni deoarece când şi-a văzut poporul a înebunit pe loc fiind necesar după aceea ca poporul ei să-i transforme inima divină din puritate în forţele răului pentru a-i salva minţile şi anume în inima barbară.
- Detalii
- Scris de: Iulian Barbu
- Categorie: Proza
- Accesări: 3
Spre sfârşitul celui de-al doilea război mondial în satul Giurgiova locuia o familie de ţărani care aveau doi gemeni un băiat şi o fetiţă pe care îi chema Florin şi Maria.
Aceştia erau de fapt Ling şi Maria copii lui Scoadreas Scareas şi Domniţa Cristy veniţi întruna prin Steaua Iubirii.
Copii fiind foarte cuminţi se jucau prin sat cu copii vecinilor şi mergeau la şcoală în satele vecine.
Scoadreas Scareas a trăit în haos şi pe Lia a ţinut-o în paradis.Ocrotind-o şi crescând-o el.
Pe Lia bebeluşă o hrănea cu o sticlă de lapte din cristal prin al cărei biberon roşu în loc de lapte curgea iubire.
Era vară şi copii ieşiseră la scăldat în râul Caraş cu copii vecinilor.
De-o parte şi de alta a râului până la deal oamenii au cultivat porumb,orz şi grâu.Pe deal părinţii celor doi copii aveau sălaş cu pomi fructiferi şi viţă de vie.
- Detalii
- Scris de: Iulian Barbu
- Categorie: Proza
- Accesări: 3
...nepotului meu Alexandru
Pacea domnea în univers la începutul creării sale.
Oamenii erau stelele de pe cer coborâte pe Pământ fiindcă celelalte trei planete din Marea Crucii erau închise în perlele a tot atâtea scoici al căror cer era acoperit de lacrima Fecioarei, ţinut unde legenda menţionează de sărbătoarea mării, sărbătoare unde o fiică a muritorilor devenea zeiţă.
Muritorii au fost foarte iubiţi de Lea, fiica lui Dumnezeu, care era considerată fiica celor simpli.
La mâna fetei venea ca pretendent fiul cel mare al regelui Mitrax, acesta având şapte fii. Pe de altă parte, prinţul Scoadreas Scareas, numit şi Venessis, era pretendent la mâna celei care urma să devină viitoarea fiică a mării, Crystis, prima fiinţă feminină omenească a celor patru planete din perle, cea care şi-a dorit să mai fie o lume peste cea a scoicilor pentru a birui răul. Dumnezeu i-a împlinit visul dar a împărţit-o într-o dimensiune paralelă scoicii. Pe Crystis o chema şi Pillis.
- Detalii
- Scris de: Nae BUNDURI
- Categorie: Proza
- Accesări: 2
…Ce cred eu despre armată!? Pentru mine, cele 16 luni de armată au constituit cea mai neagră perioadă din viaţa mea. Uneori mă întreb: Armata a generat conflictele sau conflictele au creat armata?! Probabil a doua variantă este cea reală. În cazul fiinţei umane, războaiele au fost pornite din multe cauze. Una dintre cele mai frecvente, dar şi ilogice, a fost cucerirea de noi teritorii. Cazul marilor invazii, a formării marilor imperii, roman, otoman, ţarist etc, a colonizării franceze, spaniole, olandeze, Apoi megalomania unor tirani care au vrut să cucerească luma, ca Napoleon sau Hitler. Chiar şi descoperirea Americii a avut urmări tragice prin asasinarea multor băştinaşi. Nu de puţine ori, femeia ajunsă la vârf, a generat conflicte sau chiar foametea care a urnit popoarele migratoare. Toate astea fiind rezultatele inteligenţei malefice a omului. Şi în lumea animalelor sunt conflicte, dar de ordin instinctual şi din cauze strict de viaţă. Lupii îşi marchează teritoriile şi atacă doar pentru a se hrăni, Cerbii se luptă între ei pentru dominaţie în rândul femelelor care femele nu se implică în această luptă şi totul e pe fond instinctual, adică pentru respectarea echilibrului ecologic şi a unei selecţii naturale. Cele mai puternice exemplare de cerbi vor duce la naşterea celor mai puternici urmaşi, ceea ce nu se întâmplă la rasele umane. Nici nu aş putea să-mi închipui ce urmaşi ar fi avut Hitler. Fără să atac, voi vorbi puţin despre implicarea religiei în armată şi război, dar numai despre religiile creştine şi nu mahomedane care au statut aparte. După părerea mea, biserica ar fi trebuit să propovăduiască DOAR pacea şi prin metode religioase, cu ajutorul rugăciunii şi a lui Dumnezeu, să aplaneze pornirile duşmănoase.