După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
- Detalii
- Scris de: Ovidiu Bârsan
- Categorie: Proza
- Accesări: 1
(…)Acesta nu mai așteptă încă un semn și începu să fredoneze un cântec deocheat.
Toți preluară refrenul și începură să cânte din tot sufletul. Se descărcau de tensiunea acumulată în ultima vreme. Au intrat în imensa tabără, călărind pe lângă corturi, căruțe și printre rândurile de răzeși și oșteni care se trezeau și plecau către îndeplinirea datoriilor. Ușor, oamenii îi recunoscură și zvonul sosirii în tabără a căpitanului și a oamenilor săi se răspândi ca fulgerul. Bucuria lor era molipsitoare, iar notorietatea căpitanului făcu ca această stare să fie transmisă întregii tabere. La urma urmei, câștigaseră o bătălie care avea să facă valuri de-a lungul lumii și de-a lungul timpului. În întâmpinarea steagului sosiră trei călăreți.
—Salut, frate! Îmi pare bine să te văd sănătos!
Tânărul spătar Mihai apăsă cuvântul „sănătos” și-i aruncă o privire scurtă lui Olea. Acesta aplecă ușor capul, dând de înțeles că totul e în ordine.
—Noroc! răspunse scurt Andrei la salutul fratelui mai mare. Te-a trimis Piticu’ să vezi dacă mă țin în șa și să nu-l fac de rușine în fața sfatului?
Citește mai mult: KARA GÖLGE / UMBRA NEAGRĂ – ED. LETRAS , 2021
- Detalii
- Scris de: DOINA AGĂLEANU SANDU
- Categorie: Proza
- Accesări: 3
Mi se închid ochii lăsând în urmă pagini pline cu versuri scrise în ritmul bătăilor inimii şi-n umbrele nopţii , cad. De pe tronul său, somnul îmi devine stăpân când condeiul din mână se opreşte la capătul ultimului rând! Lângă mine sunt foi împrăştiate ascunzând cuvinte între ele amestecate formând un haos din gândurile ce cu mare aminte am alcătuit scene teatrale complete sau incomplete!
Da, teatrale! Sunt bucăţi cu roluri bine sau mai puţin bine recitate, în glumă sau serios jucate, dar mereu apreciate! Prin forma directă sau indirectă, cu sau fără cortină s-au zis cuvinte care nici un sufleor nu avea curajul să le spună! Recitările au curs multe şi întruna neîmpleticindu-se niciodată limba!
Întrebarea este, de ce se crede că a juca teatru este greu că doar toţi îl joacă-njurul tău ! Da, pot să fii actor sau regizor să pui totul în scenă, producător ,sau să strigi ..motor! În schimb este mai bine să fii spectator stând în lojă, să aplauzi când se recită, îngână sau imită , în final poate nu ai înţeles nimic, teatrul oricum a luat sfârşit.
Ce-ţi rămâne de făcut? Nimic! Rămâi să vezi alţi actori cu sau fără sufleouri şi-ţi înveţi rolul oricît ar fi de greu! Aceasta este menirea unui muritor de rând, să fie actorul vieţii sale, să-şi recite cât mai bine rolurile, aici pe pământ!
- Detalii
- Scris de: DOINA AGĂLEANU SANDU
- Categorie: Proza
- Accesări: 2
Sunt fericită şi pentru mult timp sunt că sub acoperământul coloratelor toamne, mulţi, ani am adunat în rând. A trecut toamna, dusă este! Când alta o să vină, nu se ştie de mă găseşte! Plâng c-au fost toamnele mele care m-au văzut bucurându-mă sau plângând în tăcere!
Le-am urmărit frunzele plutind în vânt sau călcate-n picioare pe pământ, dar ce contează, acuma nu mai sunt. Eu am rămas să-mi arăt bucuriile sau să-mi îngrop tristeţile cu alt timp în alt anotimp! O, am crezut că visez, dar iată fulgii trimişi de iarnă aievea plutesc, până se aşază pe geamul cald apoi se topesc! Da şi această iarnă în geam mi-a bătut să-i văd caierul de argint, să-mi amintescă că şi eu am cu un an mai mult!
Îmbrăcată ca o mireasă în rochie albă de mătasă chiar dacă este rece sufletu-mi încălzeşte! Te iubesc iarnă, bine ai venit în viaţa mea, teamă nu am să stau sub mantaua ta, abia m-am despărţit de toamnă ,apoi vreau să trăiesc o altă primăvară!
- Detalii
- Scris de: DOINA AGĂLEANU SANDU
- Categorie: Proza
- Accesări: 1
Iubesc rapsozii, din izvorul cântecelor m-am născut şi ascultându-i am crescut! Sunt Doina doinită în baladele de dor, cântate s-ajungă la inimile tuturor. Ascult strunele viorii imitând glasul privighetorii în zbor, apoi ca arcuşul lin coboară cântând, dor de inimioară. M-am născut să visez în toate cele patru anotimpuri, să trec prin decenii ca prin nisipuri, să fiu din drum întoarsă de furtuni, să-ngrop umbre-n adâncuri, să mă sprijin de oameni răi şi oameni buni!
Aceasta sunt eu! Strâns am ţinut de coarnele plugului şi uşor m-am sprijinit în sensibilitatea condeiului! Am făcut din perne căpătâi s-adorm în braţele iubirii cea dintîi pe când soarele apune sau răsare pe cald sau pe răcoare! Crai nou, Lună plină cu multă lumină în noapte stăpână mi-ascultau rugăciunea ca dorinţă, în toate să am biruinţă!
Stelele nici ele nu au scăpat! Le căutam, să fiu sigură că în acelaşi loc le găsesc, mereu le-am numărat. Să caut trifoi cu patru foi m-am aplecat de mii de ori crezând în vise de fecioară şi sperând în norocul care mă-nconjoară!
- Detalii
- Scris de: DOINA AGĂLEANU SANDU
- Categorie: Proza
- Accesări: 1
Eu sunt ca marea şi marea este ca mine, ne apărăm de furtuna turbată când din apusuri vine! Ţinem piept valurilor agitate când urlă cu zgomote la poarta ţărmurilor înalte!
Nelinişte s-aude în adâncuri şi-i forţată să iasă din limanuri! Tumultoasă se zbate să reziste înăuntru şi la suprafaţă în faţa furtunii care pare distrugătoare, fioroasă!
Apare el, cavalerul cerului, trimisul soarelui, loveşte-n ea cu putere, de pe mare o alungă, iar el, curcubeul, marea sărută! Furtuna să dispară, orizontul să se zărească rămâne supusã lui, trimisul soarelui!
Aşa este marea! Pe întinderea liniştită se vede zarea! Departe de culorile ROGVAIV, stau eu şi-mi pun o dorinţa!
Să fiu o stea lângă frumosul curcubeu!
- Detalii
- Scris de: DOINA AGĂLEANU SANDU
- Categorie: Proza
- Accesări: 1
Plâng, dar nu cu lacrimi de mărgăritare! Plâng că inima suferă mult şi leac să se vindece, nu are! Ai rănit-o, ai rupt-o în bucăţi pe faţa mea să vezi doar durere şi tristeţi! Am legat răsăriturile de asfinţituri cu lacrimi adunate din prezent şi din trecuturi, din vise negre făcând punţi între zile şi nopţi, cât de mult să regreţi.
Plâng că inimii i-am dat ascult uitând de multe ori şi cum mă cheamă şi cine sunt! Mă-ntreb, unde şi când am greşit de am ajuns să nu ştiu încotro s-apuc! Făr'de mângâiere sau semne de împăcare m-arunc în luptă cu slăbiciunea sufletului pentru a nu mă învinui pe nedrept că doar şi eu am o inimă care bate-n piept!
- Detalii
- Scris de: DOINA AGĂLEANU SANDU
- Categorie: Proza
- Accesări: 1
În şiragul de chihlimbar mai adaug o zi de toamnă, colorat şi plin de mireasma pomilor uşor atinşi de izul toamnei să atârne la gâtul meu! Trăiesc nostalgia care din poveşti se desprinde şi-n mrejele ei din somnul nopţilor lungi , mă trezeşte, şi-ncet mă cuprinde! Din clipa când sunt trează mă-ndeamnă să calc pe covorul colorat şi mă ademineşte să mă bucur sau să mă întristez de căderea frunzelor!
O urmez, în altă toamnă! Ruginii, galbene, aurii, frunzele nu mai foşnesc, doar paşilor mei sunt supuse. Mă asemăn lor! Da, pe aripile timpului ne-am pierdut verdele crud din fiecare primăvară iertând, iertând, că doar nu trăim de două ori!
Cum o frunză niciodată nu este aceeaşi frunză şi eu mă schimb în fiecare zi , supunându-mă naturii omeneşti!
Vara apusă lasă loc luceafărului dimineţii s-acopere cu ultimele raze stinse euforia trezirii şi începutul altui anotimp, altei zile. Bruma de pe struguri se topeşte şi curge printre degete cu dulceaţa strugurilor ,să tot visezi, tot să-ţi fie dor de frumuseţea zilelor!
- Detalii
- Scris de: DOINA AGĂLEANU SANDU
- Categorie: Proza
- Accesări: 1
O stea ai făcut-o nestemată şi razele de culoare roşie a răsăritului le-ai pus pe inelul care şi acuma străluceşte pe degetul meu! Când Luna Nouă s-arată, sunetul clopotelor din miezul nopţii trece prin ispite, patimi, trăiri dorite sau nedorite pentru a ajunge la noi! Îmbătaţi de parfumul vinului roşu abia pus în paharele de cristal ne supunem întregii cete de zei singurii care ne pot controla pe amândoi.
Îmbrăcaţi în veşmintele veseliei, cu râsul bucuriei m-ai purtat dincolo de porţile paradisului ca-n faţa îngerilor cu aripi albe să port podoaba diademei de cununie. Din picturi o sfântă la harpă ne cântă, alta de sub voalul ei la noi se uită. Eu? Eu printre stele şi sfinţi, sunt pierdută!
Chem apostolii toţi în faţa mea, lor să mă rog de nu ştiu ce fac, să fiu iertată! Nu cred în învinuiri cât timp în adâncul inimii există primăvară, există iubire! Pulbere de aur nisipul mării de s-ar face şi pământul s-ar umple de bogăţii fără tine n-aş trăi, nu aş avea pace! Am spaţiul dintre trecut şi viitor să-mi fie chilia gândurilor, lăcaşul amintirilor!
- Detalii
- Scris de: DOINA AGĂLEANU SANDU
- Categorie: Proza
- Accesări: 1
Fericiţi că din tabloul iubirii ne-am desprins lăsăm să hotărască destinul pentru noi. Simţim cum universul se cuibăreşte în inimile noastre cu lumină umplând golurile întunecate aduse din trecut.
Înaintea feţei mele ţi-ai oprit privirea şi sfios ca un adolescent te-ai apropiat atât de mult încât nu ştiam ce să-ţi răspund.
S-au scurs clipe cu zâmbete ascunse în gura strânsă cu teama de a nu urla de fericire. Iubirea se mistuie în ochii noştri care fac scut de apărare în imperiul plin cu vise împlinite!
Fiori ne traversează trupurile conjurate în melodice trăiri şi ne transformă în sclavii adevăratei iubiri. Devin stea luminată lângă luceafărul din tine căzând în dorinţe pământene cu lacrimi calde curgând printre gene.
Nu vrem s-ascultăm ce niciodată nu am vrut să ştim, doar la grădina Raiului pentru noi deschisă să ne gândim. Izvoarele cu apă cristalină în calea demonului să curgă, la dragostea noastră greu s-ajungă!
- Detalii
- Scris de: DOINA AGĂLEANU SANDU
- Categorie: Proza
- Accesări: 2
Cum imaginaţiile nu-s puţine, le-adun în stoluri şi le eliberez ca încet, încet să se-ndepărteze de mine. În singurătatea mea am ales să fiu doar eu cu mine, s-ascult galopul cailor albi care fără milă sfărâmă lanţurile de la poarta inimii mele!
Sunt prea albi printre umbrele nopţii!
De este aievea sau adevărat văd că-n jurul meu totul se luminează când lângă mine câte unul au îngenunchiat! Cu trupul îmi tremură şi cămaşa de mătasă subţire, mă cuprind fiorii când suflul lor se-ndreaptă spre mine!
În somnul adânc parcă zbor şi-n goana lor, pământului fac ocol cu dorinţa arzătoare de a fi nemuritoare! Colind prin bolta stelară, mă amestec cu stele căzătoare, ajung prin galaxii multe de nimeni descoperite!
Un fulger scânteind, printre pământeni mă poartă să mă trezesc din călătoriile extraterestre, nu mai sunt lunatecă! Simt cum pe trupul meu alunecă bobiţe reci de rouă aruncate în urma galopului cailor albi!