După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
- Detalii
- Scris de: DOINA AGĂLEANU SANDU
- Categorie: Proza
- Accesări: 1
Scăldat de razele soarelui, câmpul cu grâu se leagănă-n valuri unduitoare arătând sclipirea spicelor cu boabe de aur. Fiind atât de bogat, de ce stă spre pământ aplecat? Nu cred că cineva va înţelege vreodată ce se-ntâmplă sub bogăţia adunată!
Firave firicele scăpate de sub mantaua iernii grele, de ploi înecate sau de vânt doborâte s-au înnălţat să fie holdă bogată, comoară sfântă de toţi aşteptată. Urmărite de luminătorii cerului de zi şi de noapte s-au înmulţit în spicele coapte.
Roşul florilor de mac cu albastrul florilor de cicoare îmbrăţişând galbenul spicelor transformă câmpurile în cele mai frumoase covoare! Spectacolul este completat în noapte cu mii de cântări ale greierilor neobosiţi pân' s-aud cântecele ciocârliilor în zori. Câmpul este plin de viaţă în fiecare zi, în fiecare dimineaţă.
- Detalii
- Scris de: DOINA AGĂLEANU SANDU
- Categorie: Proza
- Accesări: 1
Cu valuri agitate marea s-apropie cu forţă de ţărmurile înalte, obstacole în calea ei greu de depăşit.Fluxuri şi refluxuri se-ntorc în larg răspândind sunetele turbate până-n zări depărtate. Bucle de spumă albă rămase pe nisipul fin spală umbra unui trup inert care ascultă valurile învolburate cum vin şi la ţărm se zbat!
Rămâne să privească , nu se simte ameninţată, doar marea o ascultă în această puternică luptă. Să lase totul aici, vrea să fie uşoară, nu mai poate duce nici cea mai mică povară! Marea oboseşte, se calmează când razele lunii o îmbrăţişează. Smaraldul verde al valurilor liniştite ating umbra rămasă pe nisipul încă fierbinte.
Ultimele valuri îşi iau rămas bun retrăgându-se în larg. Liniştea nopţii se aşază pe marea întinsă iar în corpul inert s-a retras umbra pe nisip întinsă. Acuma este mulţumită şi lasă sirenele mării să cânte în bezna adâncurilor! Ce-a fost azi, rămâne-n urmă, mâine este o altă zi, ziua speranţelor! Nisipul pare pulbere de aur , momentul dimineţii fiind pentru toţi este binevenit, chiar şi pentru cel ce acuma priveşte un nou răsărit!
- Detalii
- Scris de: DOINA AGĂLEANU SANDU
- Categorie: Proza
- Accesări: 2
Am învăţat să mor, să trăiesc, în faţa furtunii statuie să fiu, fără să mă clintesc. Căutând lumină în steaua mea, în jurul ei s-au adunat o mie, cerul fiind luminat de o lungă şi statornică făclie. Dincolo de orice închipuire spre marea mea uimire nu simt în fiinţă mea nici durere, nici suferinţă. Sunt uşoară şi de razele lunii mă las cuprinsă.
Aduc lumină în sufletul meu prin poarta prezentului, prin poarta deschisă viitorului, iar prin poarta trecutului las amintirile frumoase să se prelingă apoi pentru pentru totdeauna, poarta să se închidă. În dimineţi cu boare de răcoare ating boabele de rouă care alunecă pe scara venită de la soare.
Mă agăţ s-ajung acolo sus făr' să mă clatin, făr' să am teamă! Cu mâinile ţin frânghiile care haotic se balansează având direcţie numai una, s-ajung de unde mi s-a întins mâna! Da, la fiecare treaptă am plătit multă vamă asemeni trecerii de la viaţă la moarte. Numai aşa se trece în altă realitate!
- Detalii
- Scris de: DOINA AGĂLEANU SANDU
- Categorie: Proza
- Accesări: 1
Nici pentru o clipă, nu vreau pe acest pământ singură să trăiesc şi nici în sărăcie să sfârşesc. De-a lungul vieţii nu am adunat multe bogăţii, doar cât să nu fiu nici ultima, nici cea dintâi. Tânără fecioară cu sufletul curat în hainele de la ţară cu drag m-am îmbrăcat. Dacă mi s-au rupt încălţările nu mi-a părut rău, că doar le-am rupt pe ulițele din satul meu.
Mlădioasă ca trestia şi părul lăsat pe spate, unde mergeam fetele-şi dădeau coate! Din tot ce ziceau, nimic nu ascultam, printre ele drumu-l continuam!
Atât de mult m-au iubit părinţii, pentru binele meu se rugau la toţi sfinţii. Cât i-au ascultat, nu ştiu, dar timpul a trecut şi steaua mea pe cer a răsărit.
Am urmărit-o, chiar şi acuma, ştiu că-n gândurile mele i se simte lumina. Nu am ascuns de ea prima mea întâlnire, prima iubire! A simţit şi teama din primul sărut, nu voia să se întâmple ceva mai mult! Ştia că am sufletul curat şi-l păstram să nu intre în păcat. Ce a urmat se-nţelege, de trofeul inimii mele, cine s-a bucurat!
- Detalii
- Scris de: DOINA AGĂLEANU SANDU
- Categorie: Proza
- Accesări: 1
Am invins şi abordez sentimentele a semn de victorie pentru fericirea descătuşată din ghearele trupului deumanizat. Nu se vrea legi, cuvinte radicale ci doar pedepse în unităţi care suferinţa măsoară. Se măreşte spaţiul pentru acuzări nedrepte lipsite de apărare, vulturilor căzând pradă!
Lacrima de durere ştersă cu mâna este lacrima care niciodată nu a cerşit mila ci a câştigat libertate cuprinsă de demnitate. A fost oprită să nu mai curgă pentru râul de lavă curs dintr-o minte bolnavă! Salvată este iubirea din furia potopului, de umbrele zidurilor înalte, cale făcându-şi pe podurile luniştitelor ape.
Gata, vreau să cred că partea bună însuşită vine dintr-o felie de rânduială dreaptă fiind binemeritată! Doar absurdul înşelător cu abstractul putred şi-au pus haine de gală, corecţi să fie văzuţi de afară.
Zâmbetele scoase din locul uitat de mult timp, au câştigat, iar sunt pline de culoare pe faţa veselă şi plină de candoare.
- Detalii
- Scris de: DOINA AGĂLEANU SANDU
- Categorie: Proza
- Accesări: 1
Aşezându-mă cu grijă pe fotoliul de lângă fereastră privesc lung undeva departe, acolo într-un loc unde numai cu privirea ajung. Îmi este greu să realizez ce repede s-a făcut târziu în viaţă. Peste aceste decenii, nu puţine, am ajuns şi-n această seară magică când cerul cerne multe pături de zăpadă ţesute cu fire de argint din caierul care uşor se destramă!
Dacă am adunat daruri scumpe şi multe, frumoas împachetate, cu drag dăruite ,acuma mi-aş doar un măr agăţat într-o crenguţă de brad! În rest nimic, toate au devenit grele pentru mâinile mele!
Ooo, zăresc fulgii cernuţi prin sâta deasă cum plutesc, cum î n mâna mea întinsă către ei, se topesc.Ascultând cântecul ramurilor îngheţate prin magie în corzi de chitară transformate, dorul mă doboară! Îmi este dor de parfumul crenguţei de brad , de ziua când stăteam şi şnurul surprizelor cu cei dragi, dezlegam.
Amintiri, amintiri care nu pot fi şterse sau înlocuite cu ornamentale ieftine de prin magazine alese.Strălucirea amintirilor în ajunul sărbătorilor prin toate colţurile inimii îşi fac loc, făcându-mă să tresar la zgomotul scânteilor din foc!
Şi totuşi, consider că am puţin noroc!
- Detalii
- Scris de: DOINA AGĂLEANU SANDU
- Categorie: Proza
- Accesări: 1
Noi care-n credinţă ne-am născut şi legea ei o respectăm, cu sufletul curat în faţa Domnului îngenunchem. Ascultăm cântecele îngerilor care din cer lin coboară, când de ei ne apropiem să ne rugăm în tăcere, rugăciunea lăsând-o la urmaşi, aşa cum a fost adusă din vremurile de odinioară.
Prin puterea ei ne izbăvim de păcate, ne bucurăm de sănătate, ne aliniem în linie dreaptă şi ne pregătim să trecem uşor înfricoşătoarea judecată. Fericită-i Doamne oastea ta de sfinţi, numele le pomenim în multe rugăminţi! Ne rugăm să ne privească faţa plină cu păcat şi să ierte sufletele noastre care-n haosul cu multă ură le-am aruncat.
Grabnic căutăm să ne-mbarcăm pe corabia credinţei şi prin mântuirea noastră să răspundem Domnului la multe şi creştine chemări. Iertaţi de păcate, deschidem porţile sufletului şi prin puterea sfinţilor cu iubire respectăm regulile din sfânta scriptură având ca hrană credinţa noastră străbună!
- Detalii
- Scris de: DOINA AGĂLEANU SANDU
- Categorie: Proza
- Accesări: 1
Din inimă scot dorul, prizonier să nu mai stea în piept, destul l-am pedepsit pe nedrept.L-am trimis în braţele lui apoi traversând imperiul nopţii la mine să se retragă! Cu el simt parfumul, simt braţul cum trupu-mi mângâie făr'să mă gândesc la judecata ce o să fie!
Pe frunte alunecă bobiţe care de rouă par, atinse cu degetele delicate uşor, uşor dispar.Apari tu , mă priveşti, mă admiri, nu pot să respir,suntem împreună aşa cum dorim! Ochii noştri, luminiţele din noapte văd totul! Nu ne trădează, mai mult ne luminează zâmbetele toate!
De ajungem la apriga judecată în tribunalul sufletelor, judecătoare doar inima să fie nominată. Noi i-am dat frâu liber, n-am îngenunchet-o , acuma pentru noi, ce este mai bine, să facă!
- Detalii
- Scris de: DOINA AGĂLEANU SANDU
- Categorie: Proza
- Accesări: 1
Mi s-a aşternut pe păr bruma altei toamne şi ca nestematele străluceşte sub acoperământul stelelor toate. Am vrut ca la uşa mea, uşor anii să bată însoţind ziua de la răsărit pân' ce luna mi se oglindeşte în ochii de smarald şi rămâne pentru întreaga noapte!
Toamnă te-am primit în viaţa mea, iar tu ți-ai arătat toată splendoarea ta! Da! Din ramul nou din primăvară, cu frunze umbrind pământu-n vară acuma sunt pomul pe care ţi-aşterni brumă după brumă! Am fost a ta şi voi fi până ce iarna cu anii ei va veni în braţe să mă strângă!
Sunt bătrână? Nu, doar trecută prin anotimpuri cu fel de fel de timpuri, zile croite şi răscroite, cusute sau recusute cu fir de mătasă din ele să-mi fac pentru trup, veşminte alese.
- Detalii
- Scris de: DOINA AGĂLEANU SANDU
- Categorie: Proza
- Accesări: 1
De departe te văd ca o închipuire la ìntrarea într-un tunel, din când în când ridicând capul făr' să scoţi măcar un cuvânt. Chiar de vei vorbi, nimic nu înţeleg! Eşti pierdut, nu mai eşti ca altădată! Te văd plin de blestemăţie, nu-mi spui nimic după ore întregi de tăcere, de te-ai scufundat într-o lume tristă, distruge-o dacă există!
Mă-ntreb unde este lumea noastră, unde? Eşti greu ca plumbul, te-ndepărtezi ca gândul, neavînd nimic de zis, tu eşti străinul. Spune-mi când te-a luat valul vieţii ,când nefericirea s-a alăturat tristeţii, unde eram? Simt că nu te-ajut cu mângâierea, te văd cum îţi pierzi puterea!
Implorându-te , te scot din a ta suferinţă, nu vreau să te privesc cu jale, nu vreau să cad în nedumeririle tale! De-mi dai ascult mâine poate fi mai bine ca ieri şi vei vedea luminiţa de la capătul acestui tunel!
Spune-mi totul, eu încă sunt aici la capăt sau început de alt drum!